Treceți la conținutul principal

Postări

Se afișează postări din 2009

douămiinouă

Un alt an trecut prin noi. 2009... un an diferit cu ceva fata de ceilalti ani care au mai trecut prin viata noastra ? Incerc sa fac un fel de bilant la sfarsitul acestui an. Si nu prea gasesc evenimente sau intamplari care sa ma faca sa imi aduc aminte cu placere de acest an ce se incheie. Dar..., nu asa oare se intampla in fiecare an? Nu de fiecare data, cand e sa facem un bilant, il amanam pentru la anu' ? Si atunci, ce ar fi de zis despre 2009?Poate ca imi pare rau ca a trecut prea repede, ca se duce...si ca ia cu el o parte din mine...si o parte din viata mea. Altfel.. ? 2009 a fost, as putea spune un "an monoton". A debutat cu griji si cu nebunie la serviciu, si se incheie tot cu ganduri despre ce va fi sa aduca 2010...tot la serviciu. O perioada nu prea fasta cred. Si totusi, ceva lucrururi bune s-au intamplat in 2009? DA....s-au intamplat si bune.... Insa la mine toate lucrurile bune, se leaga de ceva timp, de o singura persoana...fii-mea ! In 2009 a mea fa...

Dispret

La cererea cititorilor, hai sa zicem ceva si despre dispret .   Primele cuvinte ce-mi vin in minte sunt: "Ohhh, My God !" Ce subiect bun ! Dar.......cat de vast! Nu poti sa il acoperi intr-un simplu post. Nu poti sa il acoperi intr-o zi. Iar eu nu voi putea sa il acopar niciodata. Pentru ca nu cred ca e zi in care sa nu am experienta a ceva nou...nou si prost...si care invariabil ma conduce la afisarea atitudinii... sau si mai rau, trairea sentimentului de dispret ... curat, neintinat, in forma lui cea mai simplă si cea mai pura. Ce dispretuiesc ? Nu voi putea enumera nici a 10-a parte din cate sunt.... Nu pentru ca nu le stiu, ci pentru ca incerc mereu sa le streg din minte... Daca as acumula in mintea mea tot raul de care ma lovesc aproape zilnic, sunt convins ca demult m-ar fi rezolvat o comotie cerebrala, sau ceva de genul asta... So: Urasc minciuna, dispretuiesc mincinosii... Dispretuiesc "invizibilii" si "mutii"... Dispretuiesc falsitatea, prefac...

Invizibilii

A aparut o specie noua pe messenger. De fapt, nu e chiar noua, dar e enervanta. Se numesc “invizibilii”. Îi stiti? Ei, normal ca da, ii cunoastem cu totii. Te surprind de fiecare data cand primesti un mesaj de la ei. Tresari, pentru ca stiai ca nu sunt acolo. Ei sunt invizibili. Ei nu exista, decat cand isi aduc aminte sau cand vrea muschii lor! Si atunci, normal ca te intrebi ce naiba cauta pe lista ta de prieteni, sau orice alta lista. Si, bineinteles, ce cauti tu pe lista lor??? Asta ma intreb si eu de la un timp… Messengerul, e bun pentru ca poti trimite instant…ghici ce ? –mesaje ! cui ? –cica prietenilor ! Cel putin asa scrie pe pagina de prezentare a celor de la Yahoo. Si atunci de ce prietenii nostri stau ascunsi? Sigur, fiecare are o anumita motivatie. In principal, pentru ca pretenu’ nu vrea sa vorbeasca cu tine. Si nu vrea sa il vezi tu. Stie el de ce! Dar totusi, e singura lui solutie? Nu, e doar cea mai comoda. Dar nu e deloc “safe”. De ce? Pentru ca oricine vrea sa ver...

Ura

Rotocoale mari şi fugare din stinse culori vascoase i se involburau in mintea ratacita. Fulgere.....sute...mii de fulgere de un rosu sangeriu ii brazdau intr-un ritm naucitor gandurile ce se luptau sa iasa la iveala, toate deodata, din tenbrele fricii ce salasluia ascunsa in adancurile fiintei sale. "Nu e adevarat, işi spunea ! Nu poti crede asta! Nu crede din nou! " Işi intreba, rand pe rand, sufletul, inima si mintea. Nu stia ce sa mai creada. Primea pe rand raspunsuri diferite. Ce coincidenta: nu erau raspunsurile dorite ! Dar deja stia ce urma....Simtea....simtea ca de fiecare data, de cand se stia, ca ceva rau urma sa se intample. Nu vroia si nu putea sa o mai ia de la-nceput, trebuia continuat ce incepuse ! Suferea o cauterizare pe viu. Fericirea de o clipa ii fusese arsa şi apoi presata, infundata pana in cele mai nestiute strafunduri ale sufletului, atat de adanc ca nici nu crezuse ca existau vreodata. Valvataile il mis...

Paginile delăsării

Imi aduc aminte ca atunci cand eram copii, obisnuiam sa facem schimb de carti. Citeam o carte din biblioteca noastra si 2-3 din biblioteca vecinilor. Citeam fară sa ne-o impuna nimeni. Aveam o sete imensa de a sti cat mai multe, de a putea impartasi prietenilor din fata blocului ce anume personaj ne-a placut si cat de de mult il admiram si dorim sa ne identificam cu el. Nu mai spun ca fiecare dintre noi, baietzii, isi dorea pe rand sa fie "ultimul mohican", Winnetou, Tom Sawyer, Jules Verne sau mai stiu eu ce personaj din romanele politiste care erau best-seller-urile vremii. Am crescut si am realizat ca am inceput citesc din ce in ce mai putin, direct proportional cu anii ce se scurg pe langa mine si cu inaintarea in varsta. Am inceput sa fiu prieten bun cu telecomanda de la televizor, cu fotoliul sau canapeaua si cu emisiunile pe teme politice. Caut mai tot timpul diverse scuze: oboseala de la serviciu, dureri de cap, nervi, grijile cotidiene, banii, copilul....

Ceva poante !

Iata ceva bancuri, reusite, zic eu ! Why is it when a man talks nasty to a women it's sexual harassment... But when a women talks nasty to a man it's $3.99 a minute. Three blondes were taking a walk in the country when they came upon a line of tracks. The first blonde said, "Those must be deer tracks!" The second blonde said, "No, stupid, anyone can tell those are rabbit tracks!" The third blondie said, "No, you idiots, those are horse tracks!" They where still arguing ten minutes later when a train hit them. Two blondes were going to Disneyland when they came to a fork in the road. The sign read: "Disneyland Left." So they went home. A drunk guy is walking down the street. He sees this nun, runs up and knocks her over. He says, "You don't feel so tough now, do you, Batman!?" A woman takes a lover during the day, while her husband is at work. One day, her 9-year-old son hides in the closet during one of he...

Sefi si directori

In sfarsit un post interesant ! Sau cel putin asa cred, mai ales din postura mea, din moment ce sunt parte a uneia dintre categoriile mentionate in titlu ! Din punctul meu de vedere, nu sunt multumit de ei. Deci, aici vorbesc "including me" ! Si am senzatia, care intre timp a devenit certitudine, ca mergînd spre varf, nemultumirea mea creste referitor la ceea ce fac ei, ce reprezinta si cum ne reprezinta ! Eu, personal, am ajuns sa fiu sef printr-un concurs de imprejurari. Sincer, nu mi-o doream. Dar au fost 2 motive: 1. daca nu eram eu, celalalt candidat era de groaza...si nu as fi rezistat eu sub un asa sef (genuine stupid one); 2. financiar, aveam ceva mai mult comfort. Nu stiu care dintre cele 2 a prevalat, si nici nu cred ca mai conteaza. Deci...sa revenim la conducere, in general! Sunt unii buni, sunt si rai, sunt si desteptzei, dar si prosti facuti gramada! Iar combinatia de buni cu prosti e mortala ! Sunt unii care ne enerveaza fara motiv, si altii care ...

Dom' ministru...

Ma uitam ieri la TV. Si nu puteam, pentru a nu stiu cata oara, sa nu ma intreb: "Cat de prosti suntem?" Cat de prosti, noi, cei care urmarim ce mai fac alesii nostri...sau ai lor ...sau ai cui or fi, ca de!..noi, proştii nu putem sa ne identificam cu ei! Cat de prosti oare ne cred oare ? Cati de multi cred ei ca suntem ? De ce spun asta ? Pai.....hai sa vedem ! Vedem cum niste parliti de ziaristi au reusit sa se tina dupa ditamai A8-ul al lui dom' ministru al apararii care încălca toate regulile de circulaţie. Ei şi? Chiar aşa, ce, nu s-a mai vazut aşa ceva ? Corect ! Doar că de data asta dom ministru nu era în maşină ! "Era fi-su', bă!" Săracul băiat bogat... S-a gândit că mai pune nişte bani la puşculiţă tac'su dacă trimite maşina instituţiei să-l plimbe pe junior unde are el treabă ! Dar NU, asta nu era de ajuns. Maşina era în misiune! Că apăru dom ministru pe sticlă şi cică era şi el în maşina...era pe bancheta de spate, probabil întins pe ea că...

Munca - prost obicei

Ne place sau nu, venim in fiecare zi la serviciu. Ne trezim cu capul mare, nu reusim sa ne dezmeticim pana ajungem la locul de munca si odata ajunsi, ne apucam de orice altceva. E oarecum firesc ! Sa muncesti trebuie "sa-ti vina", nu sa ti se impuna. Stau insa si ma intreb: care or fi oare acele lucruri, fapte, aspecte etc., care sa te trezeasca, sa iti dea acel impuls pentru a te urni la munca, la lucru ???