Treceți la conținutul principal

Munca - prost obicei

Ne place sau nu, venim in fiecare zi la serviciu. Ne trezim cu capul mare, nu reusim sa ne dezmeticim pana ajungem la locul de munca si odata ajunsi, ne apucam de orice altceva. E oarecum firesc ! Sa muncesti trebuie "sa-ti vina", nu sa ti se impuna. Stau insa si ma intreb: care or fi oare acele lucruri, fapte, aspecte etc., care sa te trezeasca, sa iti dea acel impuls pentru a te urni la munca, la lucru ???

Comentarii

Anonim a spus…
Spune adevarul: La ce ora ai plecat azi de la munca? Sau inca n-ai plecat? Grea pornirea da stii cum se spune: E greu romanul de pornit, da de-l pornesti, e greu de oprit,
Anonim a spus…
Eu as mai adauga ceva : Ai curaj ! E unul din paradoxurile zilelor noastre. Cu toate ca cei care au murit in acel Decembrie, au castigat pentru noi dreptul de a ne spune parerea, am impresia ca trebuie sa ai curaj sa spui ceea ce crezi cu adevarat.
Deci, te ascultam !
Anonim a spus…
Munca? Hm... imi face viata mai ordonata si ma face sa traiesc la maximum weekend-ul si vacanta, sa nu le irosesc. Altfel, as lasa pe maine chiar si lucrurile placute, ca as avea timp suficient. Cu gandul asta pornesc binedispusa la munca! O zi buna!
Anonim a spus…
Eu cred ca impulsul ti-l da convingerea ca nu muncesti degeaba
Anonim a spus…
Pentru mine "orice altceva"-ul ala e cafeaua :)) fara ea singurul neuron activ ameninta cu sinuciderea!! Alti stimuli mai interesanti n-am gasit la munca... inca...
Anonim a spus…
Mie imi este foarte clar ce lipseste. In primul rand pasiunea pentru profesie. Cu certitudine o mare majoritate dintre noi, ne alegem profesia absolut cu totul intamplator.
Nu am solutii pentru cum ar trebui sa se procedeze pentru a-ti descoperi talentul inclinatia pentru un domeniu sau altul, aptitudinea pentru o cariera pe care sa o practici cu pasiune. Poate rolul acesta le-ar reveni intr-o prima faza parintilor, dascalilor.
Dar acum suntem mai departe ca niciodata de acest deziderat. Nimeni nu mai are timp de nimic .... serios.
De cate ori se decerneaza premiile Oscar mor de invidie cand ii aud pe actori care multumesc lui Dumnezeu pentru faptul ca fac ceea ce le place. Cred ca sunt printre putinii oameni pe care i-am auzit ca fac ce si-au dorit si le mai iese .. culmea si bani din chestia asta !
Anonim a spus…
Sa nu uitam ce spunea Aristotel : “Toate locurile de munca platite iti degradeaza mintea.”
Flori a spus…
Telegrama despre blogul tau

“care or fi oare acele lucruri, fapte, aspecte etc., care sa te trezeasca, sa iti dea acel impuls …” Asta mi-a placut STOP Chiar si despre munca STOP O sa ma gandesc STOP O sa te citesc NON STOP
Anonim a spus…
Nu stiu cum e cu apucatul de altceva…mi-ar placea mie…dar cum in minunata noastra tara, in unele institutii de stat (si nu degeaba!) exista o alta politica, nu se prea poate…Decat sa iti faci planul inainte sa ajungi la servici, cu fiecare treaba pe care o ai, la care se mai adauga obligatoriu si acele alte cateva tampenii dictate intr-un mod pur romanesc…Asa ca, din pacate, la noi nu exista un mediu de lucru care sa iti dea vreun impuls ci mai degraba unul care merge pe cantitate!!!
Cred insa ca exista insa in lumea asta si niste oameni(!!!) care stiu sa puna aspect pe munca de calitate, si care si-au dat seama ca pt asta trebuie sa asiguri, in primul rand, un mediu propice de lucru, cu niste reguli care tin foarte mult de multumirea angajatului – si nu ma refer neaparat la cea financiara... Si asta este si motivul pentru care mai am si speranta ca acea Lume va veni si la ai nostri mult-iubiti sa ii invete cum sa se poarte...si mai visez si la acea zi in care voi veni cu drag la munca, stiind ca nu sta nimeni cu securea la cap sa fie terminata repede (nu conteaza cum!); stiind ca nu se pune pret pe prezenta fizica atestata in primul rand de orele state peste program, cat pe rezultatele concrete...stiind ca parerile si convingerile mele si ale colegilor vor fi cu adevarat ascultate de unii competenti...Noapte buna :)
VPC a spus…
Munca = Activitate conştientă (specifică omului) îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează şi controlează prin acţiunea sa schimbul de materii dintre el şi natură pentru satisfacerea trebuinţelor sale.
Sau
Munca =calvar, canon, caznă, chin, durere, încercare, patimă, păs, pătimire, schingiuire, schingiuit, suferinţă, supliciu, tortură.
Acestea sunt două din sensurile cuvântului „muncă” aşa cum sunt ele menţionate în DEX. Raportat la oricare din cele două sensuri sus-menţionate, personal consider că singurul aspect care te conduce spre muncă este NEVOIA. Există activităţi prestate din pasiune de anumite persoane şi percepute ca o plăcere, în timp ce aceleaşi activităţi pot fi percepute de o altă persoană ca o corvoadă. Acest impuls „primitiv” de a munci ar trebui să apară în doar în momentul în care trebuie să îţi satisfaci o nevoie. Restul e discuţie…

Postări populare de pe acest blog

ALO?

Îmi aduc aminte cu nostalgie de începuturile mele în ale comunicării mobile. Să fi tot fost cândva în anii '90 cand am avut primul telefon mobil. Era un Motorola Microtac.  La acea vreme, un telefon mobil însemna o cărămidă neagră, grea și mare, cu antena extensibila de cca. 30 cm, în care se introducea întreaga cartelă și pe care mai mult îl țineai la încărcat decât să vorbești la el. Devenea deci tot un fel de telefon fix, dar muuuuuuult mai scump. Ei, asta era probabil partea care l-a atras pe tânărul student care eram atunci către acest device/aparat, dorința de a epata, de a arăta lumii ca e cineva prin intermediul bunurilor pe care le posedă. Așa funcționau lucrurile atunci aș spune, dar știm de fapt că și acum ele sunt neschimbate. Noroc că acum am înțeles cine sunt eu și mai ales ce va rămâne după.  Ei, dar ce efort financiar era atunci pentru mine să plătesc aparatul, cartela, precum și încărcările lunare ale creditului! Însă, nimic nu se compara cu senzația pe care o...

Lume vs oameni

Pana acum ceva timp, recunosc ca obisnuiam sa împart oamenii in doua mari categorii: prosti si deștepți. Si sincer, această categorisire inca o mai gasesc logică chiar și acum. Dar incorecta. Sau mai degrabă, nerelevanta. Iată că însă ulterior, am inceput sa gandesc mai mult cu inima si mai puțin cu creierul. Si am renuntat la a mai cataloga oamenii. Am ajuns la concluzia ca oamenii sunt oameni si atat. Cu mai multa sau mai putina omenie in ei. Dar pana la urma, toti sunt sau ar trebui sa fie oameni. Insa iată ca mai tot ce se întâmplă împrejurul meu în aceste timpuri nu reușesc sa înțeleg, sa imi explic. Imi pare ca tot mai multi oameni și-au pierdut omenia. Lumea nu mai este omenoasa. Acum contează doar sa fii șiret, sa iti pese numai de tine si ai tai, dar… totuși… cum poti sa fii om, deștept /prost... si sa n-ai pic de omenie in tine? Oamen...

Păturici

Sooooo.... astazi, pentru a cata oara oare???..... am constatat cu neplacere faptul ca slugarnicia, parvenitismul si in general, coloana cu flexibilitate maxima sunt caracteristicile de baza ale multora dintre cei ce-i cunosc, pe unii, poate de prea mult timp. Astazi am aflat cu totii rezultatele unei evaluari mult asteptate, o evaluare ce reflecta in oglinda, perfect, starea infecta in care se afla societatea noastră in acest moment. O evaluare prin care doar unora li s-a dat, in timp ce tuturor celorlalți din afara cercului de "favoriti" , li s-a luat! Nici macar o incercare de a ascunde marsavia, nici macar cateva exceptii care sa infirme regula. Ce hal de socialism! Ce hal de umilire a omului de catre om! Am trăit din plin experienta lui "pentru ca putem".  Si asa e, puteti! Dar nu pentru ca ati fi potenti! Nu, nicidecum. Ci pentru ca beneficiati de ajutorul unora dintre noi. Ati reusit sa va gasiti slugile perfecte. Si da....  de la cei mari nu aveam asteptari ...