Treceți la conținutul principal

Dispret


La cererea cititorilor, hai sa zicem ceva si despre dispret.
 
Primele cuvinte ce-mi vin in minte sunt: "Ohhh, My God !" Ce subiect bun ! Dar.......cat de vast!

Nu poti sa il acoperi intr-un simplu post. Nu poti sa il acoperi intr-o zi. Iar eu nu voi putea sa il acopar niciodata. Pentru ca nu cred ca e zi in care sa nu am experienta a ceva nou...nou si prost...si care invariabil ma conduce la afisarea atitudinii... sau si mai rau, trairea sentimentului de dispret... curat, neintinat, in forma lui cea mai simplă si cea mai pura.

Ce dispretuiesc ? Nu voi putea enumera nici a 10-a parte din cate sunt.... Nu pentru ca nu le stiu, ci pentru ca incerc mereu sa le streg din minte... Daca as acumula in mintea mea tot raul de care ma lovesc aproape zilnic, sunt convins ca demult m-ar fi rezolvat o comotie cerebrala, sau ceva de genul asta...

So:
Urasc minciuna, dispretuiesc mincinosii...
Dispretuiesc "invizibilii" si "mutii"...
Dispretuiesc falsitatea, prefacatoria, fariseismul, perversitatea...
Dispretuiesc concursurile si examenele...
Dispretuiesc relatiile, pilele, cunostintele si pe cei care nu concep posibila vietuirea pe acest pamant fara existenta lor...
Dispretuiesc titlurile, gradele, calificarile si "expertiza"...
Ii dispretuiesc si in acelasi timp compatimesc pe cei carora obisnuiesc uneori sa le spun ca s-au nascut batrani....
Dispretuiesc prostitutia, atat fizica precum si morala...
Dispretuiesc monologul....
Dispretuiesc oamenii care nu viseaza, sau care "nu-si permit" sa o mai faca...
Dispretuiesc lenea, mediocritatea, complacerea...
Dispretuiesc politica, politicienii si pe toti cei care sunt apolitici, dar numiti de partide....
Dispretuiesc securitatea, militienii...da, inca mai exista...
Am ajuns sa dispretuiesc chiar si doctorii....
Urasc prostia, dispretuiesc prostii ajunsi la putere...
Dispretuiesc amicitia, iubesc prietenia adevarata...
Dispretuiesc mandria si/sau marlania...
Dispretuiesc cocalarii si pe fanii lor care este...
Dispretuiesc persoanele care nu raspund la salut...
Ii dispretuiesc pe cei care nu mai au nicio urma de umanitate ascunsa in adancul fiintei lor...
Dispretuiesc iubitorii de betoane, cei care habar n-au cata viata exista in afara acestora...
Dispretuiesc patriotii si credinciosii afisati...
Dispretuiesc socializarea....
Dispretuiesc moartea...


Lista poate continua la nesfarsit... Va las pe voi....


Comentarii

Anonim a spus…
Interesant...vad ca nimeni nu comentează..de ce oare?!
marți, noiembrie 24, 2009 1:00:00 p.m.
Anonim a spus…
Nu stiu de va mai amintiti o imagine greu de uitat care a fost surprinsa, la trecutele inundatii, de catre obiectivele aparatelor de fotografiat... Cadavrul acoperit de namol al unui barbat inecat intepenise intr-o ipostaza grotesc-terifianta, cu degetul mijlociu de la o mana ridicat, intr-un gest ultim de o plasticitate batjocoritoare.... DISPRET, sfidare, injurie vizuala, toate erau exprimate prin degetul pornit ca o sageata din pumnul tinut strans, intr-o simbolistica atat de cunoscuta... Presa noastra a facut ce stia sa faca mai bine... a pus instantaneul pe pagina intai si "pe sticla", in prime time, batand cu el obrazul autoritatilor "corupte" si al guvernului "asasin"...
Poate ca nu e o intamplare ca in jurul unui deget mijlociu (si al gesturilor obscene facute cu ajutorul lui) se invarte, ca intr-un ametitor carusel, soarta celor mai multi dintre noi...
printre care si eu... din Iasi...
marți, noiembrie 24, 2009 7:01:00 p.m.

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

ALO?

Îmi aduc aminte cu nostalgie de începuturile mele în ale comunicării mobile. Să fi tot fost cândva în anii '90 cand am avut primul telefon mobil. Era un Motorola Microtac.  La acea vreme, un telefon mobil însemna o cărămidă neagră, grea și mare, cu antena extensibila de cca. 30 cm, în care se introducea întreaga cartelă și pe care mai mult îl țineai la încărcat decât să vorbești la el. Devenea deci tot un fel de telefon fix, dar muuuuuuult mai scump. Ei, asta era probabil partea care l-a atras pe tânărul student care eram atunci către acest device/aparat, dorința de a epata, de a arăta lumii ca e cineva prin intermediul bunurilor pe care le posedă. Așa funcționau lucrurile atunci aș spune, dar știm de fapt că și acum ele sunt neschimbate. Noroc că acum am înțeles cine sunt eu și mai ales ce va rămâne după.  Ei, dar ce efort financiar era atunci pentru mine să plătesc aparatul, cartela, precum și încărcările lunare ale creditului! Însă, nimic nu se compara cu senzația pe care o...
Trimiteți un comentariu
>> Read more ...

Lume vs oameni

Pana acum ceva timp, recunosc ca obisnuiam sa împart oamenii in doua mari categorii: prosti si deștepți. Si sincer, această categorisire inca o mai gasesc logică chiar și acum. Dar incorecta. Sau mai degrabă, nerelevanta. Iată că însă ulterior, am inceput sa gandesc mai mult cu inima si mai puțin cu creierul. Si am renuntat la a mai cataloga oamenii. Am ajuns la concluzia ca oamenii sunt oameni si atat. Cu mai multa sau mai putina omenie in ei. Dar pana la urma, toti sunt sau ar trebui sa fie oameni. Insa iată ca mai tot ce se întâmplă împrejurul meu în aceste timpuri nu reușesc sa înțeleg, sa imi explic. Imi pare ca tot mai multi oameni și-au pierdut omenia. Lumea nu mai este omenoasa. Acum contează doar sa fii șiret, sa iti pese numai de tine si ai tai, dar… totuși… cum poti sa fii om, deștept /prost... si sa n-ai pic de omenie in tine? Oamen...
Trimiteți un comentariu
>> Read more ...

Păturici

Sooooo.... astazi, pentru a cata oara oare???..... am constatat cu neplacere faptul ca slugarnicia, parvenitismul si in general, coloana cu flexibilitate maxima sunt caracteristicile de baza ale multora dintre cei ce-i cunosc, pe unii, poate de prea mult timp. Astazi am aflat cu totii rezultatele unei evaluari mult asteptate, o evaluare ce reflecta in oglinda, perfect, starea infecta in care se afla societatea noastră in acest moment. O evaluare prin care doar unora li s-a dat, in timp ce tuturor celorlalți din afara cercului de "favoriti" , li s-a luat! Nici macar o incercare de a ascunde marsavia, nici macar cateva exceptii care sa infirme regula. Ce hal de socialism! Ce hal de umilire a omului de catre om! Am trăit din plin experienta lui "pentru ca putem".  Si asa e, puteti! Dar nu pentru ca ati fi potenti! Nu, nicidecum. Ci pentru ca beneficiati de ajutorul unora dintre noi. Ati reusit sa va gasiti slugile perfecte. Si da....  de la cei mari nu aveam asteptari ...
Trimiteți un comentariu
>> Read more ...