Treceți la conținutul principal

Invizibilii


A aparut o specie noua pe messenger. De fapt, nu e chiar noua, dar e enervanta. Se numesc “invizibilii”.
Îi stiti?

Ei, normal ca da, ii cunoastem cu totii. Te surprind de fiecare data cand primesti un mesaj de la ei. Tresari, pentru ca stiai ca nu sunt acolo. Ei sunt invizibili. Ei nu exista, decat cand isi aduc aminte sau cand vrea muschii lor! Si atunci, normal ca te intrebi ce naiba cauta pe lista ta de prieteni, sau orice alta lista. Si, bineinteles, ce cauti tu pe lista lor??? Asta ma intreb si eu de la un timp… Messengerul, e bun pentru ca poti trimite instant…ghici ce ? –mesaje ! cui ? –cica prietenilor ! Cel putin asa scrie pe pagina de prezentare a celor de la Yahoo. Si atunci de ce prietenii nostri stau ascunsi? Sigur, fiecare are o anumita motivatie. In principal, pentru ca pretenu’ nu vrea sa vorbeasca cu tine. Si nu vrea sa il vezi tu. Stie el de ce! Dar totusi, e singura lui solutie? Nu, e doar cea mai comoda. Dar nu e deloc “safe”. De ce? Pentru ca oricine vrea sa verifice statusul unui prieten, are la dispozitie numeroase site-uri dedicate acestui lucru (de ex. http://www.ydetect.com/). Eu am recomandat unora sa apeleze la optiunea stealth. Macar pentru unii sa fie vizibili. Dar nu, pentru “prietenii invizibili” e prea greu. Intra direct cu “sign in as invisible”…iar cand ies, invariabil mess-ul te anunta ca respectivul e offline.


De la un timp eu am inceput sa fac un lucru. Ma ajuta o tasta…o singura tasta. Il selectez pe invizibil iar apoi apas tasta magica. Ma face sa ma simt bine. De ce? Pentru ca stiu ca fac ceea ce e corect !!!
Si DA, va indem pe toti, folositi-o !
E tasta DEL . 
 
Hai sa-i "dilim" pe invizibili !!!!!!!!!!!!!!!!!!
Eu deja le-am dat DEL la 4 din lista. Another one is still pending...
Voi ?

Comentarii

Catalin Florian a spus…
Si ca un facut, tot ei, "invizibilii" se incadreaza perfect si la categoria "muţilor". Se stiu ei care........
vineri, noiembrie 06, 2009 11:17:00 p.m.
Anonim a spus…
nu sunt de acord... nu tre sa traim si noi?
ce ai tu cu id meu din lista ta? lasa-l acolo ca nu te musca
pupi
joi, noiembrie 19, 2009 11:23:00 a.m.
Anonim a spus…
Da..de ce sa nu mai fim si invizibili cateodată... Poate intr-o perioada (mai nasoală) nu ai chef să vorbeşti cu nimeni/sau doar cu anumite persoane din lista ta de prieteni.
Sau poate te faci invizibil sa sa scapi de anumite/anumiţi "prieteni" care nu prea au ce face şi cum intri pe mess ...jump... pe tine!

Oricum e mai dragut subiectul asta decat cel cu Dispreţul, deşi ai dreptate acolo! Imi este in general silă de ce se intamplă în ţara asta şi prefer să discut despre lucruri mai drăgute, astfel încât să imi păstrez optimismul şi buna dispoziţie (cat se poate intr-o ţară de kk). Şi dacă mai ai şi un şef "super adevărat" (kkkkk) trebuie să îţi pui scut de protecţie!!
So...căteodată este bine să fi "INVIZIBLE MAN"!
marți, noiembrie 24, 2009 12:32:00 p.m.

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

ALO?

Îmi aduc aminte cu nostalgie de începuturile mele în ale comunicării mobile. Să fi tot fost cândva în anii '90 cand am avut primul telefon mobil. Era un Motorola Microtac.  La acea vreme, un telefon mobil însemna o cărămidă neagră, grea și mare, cu antena extensibila de cca. 30 cm, în care se introducea întreaga cartelă și pe care mai mult îl țineai la încărcat decât să vorbești la el. Devenea deci tot un fel de telefon fix, dar muuuuuuult mai scump. Ei, asta era probabil partea care l-a atras pe tânărul student care eram atunci către acest device/aparat, dorința de a epata, de a arăta lumii ca e cineva prin intermediul bunurilor pe care le posedă. Așa funcționau lucrurile atunci aș spune, dar știm de fapt că și acum ele sunt neschimbate. Noroc că acum am înțeles cine sunt eu și mai ales ce va rămâne după.  Ei, dar ce efort financiar era atunci pentru mine să plătesc aparatul, cartela, precum și încărcările lunare ale creditului! Însă, nimic nu se compara cu senzația pe care o...
Trimiteți un comentariu
>> Read more ...

Lume vs oameni

Pana acum ceva timp, recunosc ca obisnuiam sa împart oamenii in doua mari categorii: prosti si deștepți. Si sincer, această categorisire inca o mai gasesc logică chiar și acum. Dar incorecta. Sau mai degrabă, nerelevanta. Iată că însă ulterior, am inceput sa gandesc mai mult cu inima si mai puțin cu creierul. Si am renuntat la a mai cataloga oamenii. Am ajuns la concluzia ca oamenii sunt oameni si atat. Cu mai multa sau mai putina omenie in ei. Dar pana la urma, toti sunt sau ar trebui sa fie oameni. Insa iată ca mai tot ce se întâmplă împrejurul meu în aceste timpuri nu reușesc sa înțeleg, sa imi explic. Imi pare ca tot mai multi oameni și-au pierdut omenia. Lumea nu mai este omenoasa. Acum contează doar sa fii șiret, sa iti pese numai de tine si ai tai, dar… totuși… cum poti sa fii om, deștept /prost... si sa n-ai pic de omenie in tine? Oamen...
Trimiteți un comentariu
>> Read more ...

Păturici

Sooooo.... astazi, pentru a cata oara oare???..... am constatat cu neplacere faptul ca slugarnicia, parvenitismul si in general, coloana cu flexibilitate maxima sunt caracteristicile de baza ale multora dintre cei ce-i cunosc, pe unii, poate de prea mult timp. Astazi am aflat cu totii rezultatele unei evaluari mult asteptate, o evaluare ce reflecta in oglinda, perfect, starea infecta in care se afla societatea noastră in acest moment. O evaluare prin care doar unora li s-a dat, in timp ce tuturor celorlalți din afara cercului de "favoriti" , li s-a luat! Nici macar o incercare de a ascunde marsavia, nici macar cateva exceptii care sa infirme regula. Ce hal de socialism! Ce hal de umilire a omului de catre om! Am trăit din plin experienta lui "pentru ca putem".  Si asa e, puteti! Dar nu pentru ca ati fi potenti! Nu, nicidecum. Ci pentru ca beneficiati de ajutorul unora dintre noi. Ati reusit sa va gasiti slugile perfecte. Si da....  de la cei mari nu aveam asteptari ...
Trimiteți un comentariu
>> Read more ...