Treceți la conținutul principal

douămiinouă


Un alt an trecut prin noi. 2009... un an diferit cu ceva fata de ceilalti ani care au mai trecut prin viata noastra ?

Incerc sa fac un fel de bilant la sfarsitul acestui an. Si nu prea gasesc evenimente sau intamplari care sa ma faca sa imi aduc aminte cu placere de acest an ce se incheie. Dar..., nu asa oare se intampla in fiecare an? Nu de fiecare data, cand e sa facem un bilant, il amanam pentru la anu' ? Si atunci, ce ar fi de zis despre 2009?Poate ca imi pare rau ca a trecut prea repede, ca se duce...si ca ia cu el o parte din mine...si o parte din viata mea.

Altfel.. ?
2009 a fost, as putea spune un "an monoton". A debutat cu griji si cu nebunie la serviciu, si se incheie tot cu ganduri despre ce va fi sa aduca 2010...tot la serviciu. O perioada nu prea fasta cred.

Si totusi, ceva lucrururi bune s-au intamplat in 2009? DA....s-au intamplat si bune.... Insa la mine toate lucrurile bune, se leaga de ceva timp, de o singura persoana...fii-mea ! In 2009 a mea fata a inceput sa mearga in picioare, si tot in 2009 a inceput sa si vorbeasca.... Fie doar si pentru astea doua intamplari, il iubesc pe anul 2009 !

In rest, tare monoton an a mai fost anul asta ce se incheie! Dar nu cred ca tine de el....Cred ca tine tot de noi sa facem in asa fel sa ne amintim cu placere de anul ce trece. Si atunci nu pot decat sa sper ca 2010 nu va mai fi un an la fel de monoton ca si 2009, si ca va fi unul la sfarsitul caruia, eu cel putin, sa pot enumera macar 3 lucruri ca fiind bune, ca fiind de tinut minte si ca fiind facute sa se intample in 2010...



De obicei, sfarsitul de an e un moment in care se adreseaza multe urari, atent redactate si interesant prezentate. Adevarul e ca la vorbit ne pricepem toti, nu ? La capitolul fapte insa, tind sa cred ca suntem ceva mai slabuti.

Eu sper ca in 2010, singur sau impreuna cu voi, sa pot sa fac in asa fel incat sa simtim cu totii ca anul nu trece degeaba prin noi si prin vietile noastre. Iar, pentru cei care, in 2009 mi-ati fost alaturi, am o singura urare care sper sa va insoteasca pe tot parcursul anului:

Va doresc sa aveti parte de LINISTE in 2010 ! 

Comentarii

Flori a spus…
Nu-mi plac bilanturile, nu le fac niciodata la sfarsit de an, insa merita amintite cateva idei despre 2009:

- Am calatorit destul de mult, nu cat mi-as fi dorit, dar am adunat destule bilete de avion si de tren. (Poate vara urmatoare le voi aseza pe mormantul lui Proust in Cimetiere Pere Lachaise...). Destinatiile: Berlin, Bruxelles, Londra, Amsterdam, Bruges, Anvers, Mechelen.

- I-am vazut live pe U2 si Snow Patrol, deci dream come true de doua ori.

- Am avut o experienta profesionala deloc usoara care mi-a pus la incercare, dincolo de ceea ce stiam, autocontrolul, vointa, tenacitatea, dar am invatat mult.

- Am cunoscut cativa oameni foarte verzi si frumosi, care mi-au ramas in suflet. Am dansat si am ras, asa cum nu-mi amintesc s-o mai fi facut-o vreodata.

- Unele prietenii s-au legat, altele s-au destramat.

- Am redeschis un capitol din viata mea pe care l-am incheiat de mii de ori si care a reaparut de mii de ori, asa din senin, sau poate nu....

- A fost primul an in care Copilul i-a scris lui Mos Craciun, pentru mine, o scrisoare in care ii cerea sa fiu fericita. Si am fost, chiar de Craciun!

- Am devenit proprietara unui “cuib” cald si primitor si am inceput decorarea lui... deocamdata cu o ceapa rosie.

2009, cu siguranta mi-l voi aminti toata viata, un an diferit pe care cred ca l-as numi "anul contrastelor", uite asa:

Nu stiu daca 2010 va fi la fel de animat, marturisesc ca mi-l doresc asa cum ai spus tu, LINISTIT!

Postări populare de pe acest blog

ALO?

Îmi aduc aminte cu nostalgie de începuturile mele în ale comunicării mobile. Să fi tot fost cândva în anii '90 cand am avut primul telefon mobil. Era un Motorola Microtac.  La acea vreme, un telefon mobil însemna o cărămidă neagră, grea și mare, cu antena extensibila de cca. 30 cm, în care se introducea întreaga cartelă și pe care mai mult îl țineai la încărcat decât să vorbești la el. Devenea deci tot un fel de telefon fix, dar muuuuuuult mai scump. Ei, asta era probabil partea care l-a atras pe tânărul student care eram atunci către acest device/aparat, dorința de a epata, de a arăta lumii ca e cineva prin intermediul bunurilor pe care le posedă. Așa funcționau lucrurile atunci aș spune, dar știm de fapt că și acum ele sunt neschimbate. Noroc că acum am înțeles cine sunt eu și mai ales ce va rămâne după.  Ei, dar ce efort financiar era atunci pentru mine să plătesc aparatul, cartela, precum și încărcările lunare ale creditului! Însă, nimic nu se compara cu senzația pe care o...

Lume vs oameni

Pana acum ceva timp, recunosc ca obisnuiam sa împart oamenii in doua mari categorii: prosti si deștepți. Si sincer, această categorisire inca o mai gasesc logică chiar și acum. Dar incorecta. Sau mai degrabă, nerelevanta. Iată că însă ulterior, am inceput sa gandesc mai mult cu inima si mai puțin cu creierul. Si am renuntat la a mai cataloga oamenii. Am ajuns la concluzia ca oamenii sunt oameni si atat. Cu mai multa sau mai putina omenie in ei. Dar pana la urma, toti sunt sau ar trebui sa fie oameni. Insa iată ca mai tot ce se întâmplă împrejurul meu în aceste timpuri nu reușesc sa înțeleg, sa imi explic. Imi pare ca tot mai multi oameni și-au pierdut omenia. Lumea nu mai este omenoasa. Acum contează doar sa fii șiret, sa iti pese numai de tine si ai tai, dar… totuși… cum poti sa fii om, deștept /prost... si sa n-ai pic de omenie in tine? Oamen...

Păturici

Sooooo.... astazi, pentru a cata oara oare???..... am constatat cu neplacere faptul ca slugarnicia, parvenitismul si in general, coloana cu flexibilitate maxima sunt caracteristicile de baza ale multora dintre cei ce-i cunosc, pe unii, poate de prea mult timp. Astazi am aflat cu totii rezultatele unei evaluari mult asteptate, o evaluare ce reflecta in oglinda, perfect, starea infecta in care se afla societatea noastră in acest moment. O evaluare prin care doar unora li s-a dat, in timp ce tuturor celorlalți din afara cercului de "favoriti" , li s-a luat! Nici macar o incercare de a ascunde marsavia, nici macar cateva exceptii care sa infirme regula. Ce hal de socialism! Ce hal de umilire a omului de catre om! Am trăit din plin experienta lui "pentru ca putem".  Si asa e, puteti! Dar nu pentru ca ati fi potenti! Nu, nicidecum. Ci pentru ca beneficiati de ajutorul unora dintre noi. Ati reusit sa va gasiti slugile perfecte. Si da....  de la cei mari nu aveam asteptari ...