MAGIC WORLD OF STUPID PEOPLE

Oare de cate ori am auzit aceasta urare ? Cat de obisnuita ne este............. Dar oare ne-am pus vreodata problema ce sau cat reprezinta ea ? Daca e goala de continut sau daca e plina de semnificatie ? Probabil ca pentru fiecare a contat, insa in functie de mentalul si psihicul de la momentul primirii urarii. Eu, nu am obisnuit sa o mai uzitez, cel putin in ultimul timp...iar acum, acum imi dau seama ca urarea in sine este de fapt esenta a ceea ce ne dorim de la viata. Asa ca va urez sincer, pentru cei ce puteti descifra taina acestor trei cuvinte, un sincer LA MULTI ANI !  

A plecat Adrian…Adrian Paunescu…..un om …un mare poet al neamului romanesc! Stiu ca as putea scrie pagini, pagini intregi despre acest om….despre acest creator care a plecat catre un alt Creator…O sa ma rezum la doar cateva cuvinte… Atunci cand pleaca un om ca el, incepi sa intelegi cu adevarat puterea cuvintelor: dragoste, neam, iubire, tara, patriotism, revolta, saracie, bogatie sufleteasca, comuniune, forta si putere, versuri, ofranda, Romania…. Atunci cand pleaca un om ca el, incepi sa crezi ca trebuie undeva sa existe un Dumnezeu, unul care sa ierte pacatele si sa dea un sens pana si Mortii…pentru ca ar fi prea mare pacatul ca totul sa se termine intr-un intuneric adanc, fara simtire, fara suflet…. Atunci cand pleca un om ca el reusim sa intelegem cat e de greu sa gandesti cu capul, sa simti cu sufletul, dar mai presus de toate, sa traiesti din inima….caci ranile inimii dor cel mai tare… Atunci cand el a plecat, am auzit de prea multe ori cred cuvantul „m...

Some photos.....try to listen their story...

I do not know if anybody cares… I am at the moment at a seminar in Prague. It was arranged for me to deliver a brief presentation, an overview on the activity we are carrying out each year. I couldn’t be brief, but I succeed to be precise and well understandable. I was quite nervous before, bur after I start speaking, I felt that everybody, well…almost everybody I guess, was listening (and not only hearing) every single detail of my..let’s say “brief” presentation. At the end, I had to answer to the questions raised by the audience (the biggest no of questions from the seminar) and I have done it well. The biggest surprise for me wasn’t the fact that I have received applauses when I finished presenting, because in fact every presenter received a big hand, but the surprise came from the fact that the audience felt that I am entitled to receive once more their appreciation by overwhelming me with another series of applauses. I was the only presenter at this seminar who was applauded tw...

36….ugly number! But it’s mine! So, starting with tomorrow, I’ll be 36. N-o sa fac bilanturi. N-o sa fac decat o simpla constatare: Prostii nu sunt in stare sa scrie ! Prostii aia, adevaratii, originalii, nu prostii din titlul blogului. Nu ati observat? Numai gura e de ei, dar cand vine vorba sa scrie 2-3 cuvinte, orice, absolut orice, intra in pana de idei. Stiu, intotdeauna a fost mai usor cu vorba, cu papagalul, cu SMS-ul (eventual unul primit de la altii si salvat pentru ocazii speciale) dar mult mai putina profunzime iti poate permite un oral fata de aproape infinitele posibilitati pe care ti le pune la dispozitie scrisul. Si n-o sa fiu acid pana la capat…  Ce imi doresc la 36? Mi-as dori sa vad ca acele cuvinte din logo-ul blogului sunt contrazise macar o data pe an de alte cuvinte…scrise….. De ce mi-e frica? De cei multi, de cei falsi, de cei mincinosi, generic…de prosti … Happy birthday to me! never enough comments

Astazi m-am simtit, oarecum….precum un comandant de aeronava, un capitan de echipaj, care, dupa 5 zile de zbor in deriva, reuseste sa aduca cu succes aeronava la sol. Desigur, toti pasagerii, dar si membrii echipajului, au trait cu intensitate momentul si au avut o tresarire, o pornire… in a aplauda aterizarea efectuata in conditii nu tocmai usoare…. Bine, acu’ nu-mi arog eu tot meritul, este cat se poate de clar…..fara echipaj nu ar fi fost posibil acest succes. Ca intr-un mare mecanism, fiecare componenta a contribuit decisiv la sucesul operatiunii. Asadar, cred ca aplauzele erau bine-meritate de intreaga echipa. Dar e cool senzatia sa stii ca tu ai fost…the Captain ! In episodul de mai sus, capitanul nu a mai apucat insa sa ureze tuturor celor de la bord obisnuitul „happy landing !” inainte de a ateriza, insa se dovedeste pentru a mia oara ca faptele fac diferenta si nu vorbele. In perioada urmatoare, vor mai veni si alte furtuni, dar acum pot spune ca am incredere si totodata ...

M-am saturat de prostia unora, de lenea altora si de lasitatea multora. Doamne, de ce s-au strans toti in tara asta ?  Daca vrea cineva sa faca vre-un comentariu la ceea ce scriu eu aici, cred ca ar trebui macar sa aiba curajul sa se 'arate".....atat mie, cat si celorlalti ! Asa ca, de acum inainte, cine are ceva de spus, e invitatul meu......dar dupa ce se inregistreaza ! Fair enough, isn't it ? 

A fost mare agitatie zilele astea cu plata contributiilor celor ce castiga din drepturi de autor. I-am simtit pe cei din media revoltati, suparati si nervosi ca li se lua ceva....Trebuie sa recunosc ca pe de o parte acest lucru m-a bucurat, desi cuvantul nu e cel mai potrivit. Poate mai degraba situatia in sine mi-a adus pe fata un fel de zambet ranjit, gen "le-a venit si lor randul, who's next?!" . E adevarat ca au curs rauri de cerneala si s-a incins "sticla" de cat s-a vorbit despre taierea salariilor bugetarilor cu 25%. Dar totusi.........cu toata agitatia produsa, in acea perioada am simtit ca lipsea ceva. Abia acum mi-am dat seama ce era, ce anume lipsea, pentru ca acum, cand a venit randul mediei (printe alte bresle), am realizat ce nu am simtit in acele momente din partea celorlalti: empatie ! Nu, sa nu ma intelegeti gresit, ii inteleg perfect si nu ma mira deloc. E ceva in noi cred, tipic romanesc, de care nu am reusit pana acum sa ne dezbaram. Iar dac...

Eram intr-o zi la spalatorie cu masina. Asteptam sa fie spalata, cand deodata am avut o revelatie. Guvernul asta al nostru ar fi trebuit sa bea mai mult Pepsi ! Pepsi Max chiar ! De unde mi-a venit asta? Pentru ca, ratacind cu privirea, m-am pierdut intr-un frigider cu bauturi racoritoare...si am vazut o cutie de Pepsi Max . Acu va dati si voi seama ce bine ne era noua tuturor daca isi dadea seama Boc si se apuca din timp de baut Pepsi ?

Cred ca cu totii ati vazut urmatorul reportaj ! Ce ma intriga la "discursul" presedintelui, este lehamitea care razbate din acesta. Si pentru ca si in unii dintre noi se zbate si urla lehamitea, nu pot sa nu dau glas urmatoarelor intrebari: Jenant spui ? Jenant ? De ce se vede in imaginile de mai jos, cum e ? Pana si eu, cel care sunt cosiderat un anti-social convins, eu, care nu sunt presedinte si care nu voi avea vreodata acesta sansa, eu, la multe intalniri avute cu oameni din afara tarii nu am fost in acesta postura.... Iar despre calitatea invatamantului romanesc, eu, ca tanar (inca) ma simt direct vizat de afirmatiile presedintelui. Eu ma consider un produs al acestui sistem de invatamant. Si atunci nu pot sa nu ma revolt si sa nu ma intreb ce repere isi aleg unii cand fac aceste afirmatii ? Oare la acest produs se gandea domnia sa atunci cand evalua invatamantul romanesc ? Culmea e ca acest post vine dupa cel dedicat lu' fii-mea ! Si mor de ciuda ca asta e...

22 iunie ! E ziua ta pitico ! Ai doi ani..sau "doua", cum iti place tie sa spui...   LA MULTI ANI FERICITI !!!

Nicio legatura cu filmul. Absolut niciuna. Mai degraba, rupt din realitate…. Will era un tip tanar. La inceput de viata si de cariera. Venea din provincie si avea o urma de bun simt ratacita pe undeva in adancul fiintei lui. Habar n-avea cat de mult urma sa-l schimbe Marele Oras. Habar n-avea ce-i lumea, ce sunt oamenii….. Era o zi frumoasa de vara si de curand aflase ca urma sa inceapa un nou job. O provocare, gandea el! Avea emotii cand se gandea la prima lui intalnire cu colegii. Se imbracase de dimineata pe fuga, fara sa vada ca se incheiase stramb la nasturii de la camasa. Cravata ii falfaia in vantul diminetii, pe cand urca sacadat, scarile de la serviciu si se indrepta grabit spre noul birou….Portarul zambea inca pe sub mustata. Vazuse nasturii… Intra in incapere oarecum stingher: - Buna dimineata ! Eu sunt Will. Noul coleg! Ma bucur sa lucrez cu voi! - Buna……..fii binevenit!, ii raspunsesera noii colegi. Doua fetze sterse de femei trecute prin multe in viata lor anosta, c...

In seara asta am dansat cu fii-mea ROCK. Am avut norocul sa prind pe un post tv niste muzica buna, printre care s-a numarat Alice Cooper cu Poison, ceva Status Quo, U2 si in special Def Leppard cu Love bites. Am fost fericit. Asta DA sentiment ! Daca as fi putut, mi-ar fi placut sa va dau din el cate o bucatzica... It makes you feel.....alive.....

O sa incerc sa fiu scurt..si chiar voi fi…. pentru ca e vorba de un subiect delicat. Dar nici nu ma pot abtine sa nu comentez. Tocmai ce a trecut Pastele si trebuie sa remarc, cum, cu prilejul acestui eveniment, ne inunda pe toti credinta,………… si de-ar fi doar asta, dar mai e vorba si de dorinta nestavilita de a arata…in mod vizibil ….lumii intregi….cat suntem noi de credinciosi…cat suntem de iubitori fata de aproapele nostru si cat de mult ne dorim sa se pogoare asupra cunostintelor noastre (a se citi agenda telefonica sau cea de e-mail), Lumina Sfanta si tot binele din lume…. Sunt unii care tin sa fie primii care trimit astfel de mesaje, acestia trimitand eventual si cu 48 de ore inainte mesajele pioase, apoi sunt cei care fix la 12 noaptea scriu sms-uri…..si mai sunt si cei care isi aduc aminte ..mai greu…a 2-a sau a 3-a zi ca ar trebui si ei sa se faca evidentiati cumva. OK stiu! Gestul conteaza ! De accord, gestul e dragutz, intr-adevar. Te face sa te simti bine…pe moment. DAR...

Enough is not enough. Never ! Ce naiba am? Ce am patit? Ce-o fi cu mine ? Pai ce sa fie, mai nimic ! Ia uite, am umblat un pic la titlul blogului..la citat. Nu te regasesti ? Ei as !!!! Oricum, nu s-a sesizat nimeni. De ce ? Pai intereseaza pe cineva? Poti sa stai in cap ? da?????? Poti sa faci sa fii vazut? Da???????????..ei, atunci devii interesant … Nu vreau sa fiu interesant, nu vreau sa fiu critic, nu vreau sa judec… Nu stiu ce vreau ….De la voi..Voi ? care voi ? nu stiu cine sunteti voi…nici nu vreau sa stiu…vreau sa-mi stiu prietenii…cei carora obisnuiesc sa le zic friends. Da. Cum care? Apar in stanga, ceva mai jos…da un scroll!….FRIENDS…vezi cati sunt ? vezi cati de putini prosti ? Vezi ce fetze au ? Nu vezi, ca nu vad nici eu … Cine sunt ei ? cum au ajuns ei langa mine ? ce au facut si cat ? Mult? Cine socoteste sau numara, sau cantareste, dar hai sa vedem…sa dam un ex…io cand caut ceva pe net, si imi doresc sa zicem un mp3..pai mi-l iau..chiar daca trebuie sa imi fac u...

Tocmai ce mi-am dat seama ca trece luna fara sa fi scris nimic pe blog. E adevarat ca am mult de lucru. E tot atat de adevarat ca nu ma mobilizez pe cat ar trebui. Si atunci, normal ca e mult de lucru....... Dar nu conteaza asta ! Sper ca dupa 15 februarie sa fiu ceva mai relaxat. Si pentru ca veni vorba de treaba multa, nu pot sa nu ma gandesc ca dupa treaba ar trebui sa urmeze si o binemeritata perioada de odihna. Si pentru ca lucru asta ar trebui sa se intample undeva, o sa apelez la experientele voastre...pentru a gasi un loc.... unde sa facem o iesire. Unde am putea sa iesim? In ce loc? Unde ati vrea voi sa mergeti ? Eu ma gandesc la un loc in care am fost si unde mi-am spus :"aici trebuie sa mai vin!" .... Locul meu preferat: muntele. Oriunde te poti catara pe un pisc, lasand orasul in urma ta si unde poti sa simti imensitatea lumii, a intregului univers chiar si micimea si neinsemnatatea unei singure fiinte... Locul unde poti sa iti dai seama cat e de imp...