Treceți la conținutul principal

the place


Tocmai ce mi-am dat seama ca trece luna fara sa fi scris nimic pe blog. E adevarat ca am mult de lucru. E tot atat de adevarat ca nu ma mobilizez pe cat ar trebui. Si atunci, normal ca e mult de lucru.......
Dar nu conteaza asta ! Sper ca dupa 15 februarie sa fiu ceva mai relaxat.

Si pentru ca veni vorba de treaba multa, nu pot sa nu ma gandesc ca dupa treaba ar trebui sa urmeze si o binemeritata perioada de odihna. Si pentru ca lucru asta ar trebui sa se intample undeva, o sa apelez la experientele voastre...pentru a gasi un loc.... unde sa facem o iesire.

Unde am putea sa iesim? In ce loc? Unde ati vrea voi sa mergeti ?

Eu ma gandesc la un loc in care am fost si unde mi-am spus :"aici trebuie sa mai vin!" .... Locul meu preferat: muntele.

Oriunde te poti catara pe un pisc, lasand orasul in urma ta si unde poti sa simti imensitatea lumii, a intregului univers chiar si micimea si neinsemnatatea unei singure fiinte... Locul unde poti sa iti dai seama cat e de important sa lasi ceva in urma, pentru ca daca nu se intampla asta, nimeni nu va sti ca ai trecut pe aici..pe acest pamant..

Eu, prefer Rarăul...imi place...si atat...

Acum as vrea sa stiu: voi unde vreti sa mergeti ? Atentie! Cu totii avem locuri preferate. Ce vreau sa aflu de la voi e doar un singur loc. Poa' sa fie si un loc unde nu ati mai fost.... dar sa fie doar un loc ...unul singur......"the place" !







Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

ALO?

Îmi aduc aminte cu nostalgie de începuturile mele în ale comunicării mobile. Să fi tot fost cândva în anii '90 cand am avut primul telefon mobil. Era un Motorola Microtac.  La acea vreme, un telefon mobil însemna o cărămidă neagră, grea și mare, cu antena extensibila de cca. 30 cm, în care se introducea întreaga cartelă și pe care mai mult îl țineai la încărcat decât să vorbești la el. Devenea deci tot un fel de telefon fix, dar muuuuuuult mai scump. Ei, asta era probabil partea care l-a atras pe tânărul student care eram atunci către acest device/aparat, dorința de a epata, de a arăta lumii ca e cineva prin intermediul bunurilor pe care le posedă. Așa funcționau lucrurile atunci aș spune, dar știm de fapt că și acum ele sunt neschimbate. Noroc că acum am înțeles cine sunt eu și mai ales ce va rămâne după.  Ei, dar ce efort financiar era atunci pentru mine să plătesc aparatul, cartela, precum și încărcările lunare ale creditului! Însă, nimic nu se compara cu senzația pe care o...
Trimiteți un comentariu
>> Read more ...

Lume vs oameni

Pana acum ceva timp, recunosc ca obisnuiam sa împart oamenii in doua mari categorii: prosti si deștepți. Si sincer, această categorisire inca o mai gasesc logică chiar și acum. Dar incorecta. Sau mai degrabă, nerelevanta. Iată că însă ulterior, am inceput sa gandesc mai mult cu inima si mai puțin cu creierul. Si am renuntat la a mai cataloga oamenii. Am ajuns la concluzia ca oamenii sunt oameni si atat. Cu mai multa sau mai putina omenie in ei. Dar pana la urma, toti sunt sau ar trebui sa fie oameni. Insa iată ca mai tot ce se întâmplă împrejurul meu în aceste timpuri nu reușesc sa înțeleg, sa imi explic. Imi pare ca tot mai multi oameni și-au pierdut omenia. Lumea nu mai este omenoasa. Acum contează doar sa fii șiret, sa iti pese numai de tine si ai tai, dar… totuși… cum poti sa fii om, deștept /prost... si sa n-ai pic de omenie in tine? Oamen...
Trimiteți un comentariu
>> Read more ...

Păturici

Sooooo.... astazi, pentru a cata oara oare???..... am constatat cu neplacere faptul ca slugarnicia, parvenitismul si in general, coloana cu flexibilitate maxima sunt caracteristicile de baza ale multora dintre cei ce-i cunosc, pe unii, poate de prea mult timp. Astazi am aflat cu totii rezultatele unei evaluari mult asteptate, o evaluare ce reflecta in oglinda, perfect, starea infecta in care se afla societatea noastră in acest moment. O evaluare prin care doar unora li s-a dat, in timp ce tuturor celorlalți din afara cercului de "favoriti" , li s-a luat! Nici macar o incercare de a ascunde marsavia, nici macar cateva exceptii care sa infirme regula. Ce hal de socialism! Ce hal de umilire a omului de catre om! Am trăit din plin experienta lui "pentru ca putem".  Si asa e, puteti! Dar nu pentru ca ati fi potenti! Nu, nicidecum. Ci pentru ca beneficiati de ajutorul unora dintre noi. Ati reusit sa va gasiti slugile perfecte. Si da....  de la cei mari nu aveam asteptari ...
Trimiteți un comentariu
>> Read more ...