Treceți la conținutul principal

Faith


O sa incerc sa fiu scurt..si chiar voi fi…. pentru ca e vorba de un subiect delicat. Dar nici nu ma pot abtine sa nu comentez. Tocmai ce a trecut Pastele si trebuie sa remarc, cum, cu prilejul acestui eveniment, ne inunda pe toti credinta,………… si de-ar fi doar asta, dar mai e vorba si de dorinta nestavilita de a arata…in mod vizibil ….lumii intregi….cat suntem noi de credinciosi…cat suntem de iubitori fata de aproapele nostru si cat de mult ne dorim sa se pogoare asupra cunostintelor noastre (a se citi agenda telefonica sau cea de e-mail), Lumina Sfanta si tot binele din lume….

Sunt unii care tin sa fie primii care trimit astfel de mesaje, acestia trimitand eventual si cu 48 de ore inainte mesajele pioase, apoi sunt cei care fix la 12 noaptea scriu sms-uri…..si mai sunt si cei care isi aduc aminte ..mai greu…a 2-a sau a 3-a zi ca ar trebui si ei sa se faca evidentiati cumva.

OK stiu! Gestul conteaza ! De accord, gestul e dragutz, intr-adevar. Te face sa te simti bine…pe moment.

DAR…credinta…nu e cumva ceva ce tine de planul personal… de relatia noastra, a fiecaruia… cu EL??? Nu cumva se greseste pe undeva ??? Tare mi-e ca sunt unele lucruri considerate de multi dintre noi anormal de normale. Eu am renuntat de mult la a mai scrie sms-uri cu urari. Le gasesc mult prea impersonale. Nu zic ca fac bine. Dar incerc sa ma desprind de aceste …cutume…si sa raman un pic altfel..sa fiu EU.

Iar in ceea ce priveste credinta, raman cu convingerea ca exista in fiecare dintre noi…..deep inside…mai multa, mai putina….si ca acolo ar trebui sa ramana…Cu cat o aducem mai la suprafata, cu atat cred ca o intinam, iar astfel expusa….in public….ii dam masura pe care o ocupa in dimensiunea spirituala a fiecaruia dintre noi…

I have no further comments.
 
 

Comentarii

Anonim a spus…
din cite te cunosc nu prea crezi nici tu in ceea ce scrii.
Catalin Florian a spus…
inseamna ca NU ma cunosti...asta explica si faptul ca esti Anonim...nu-i asa ?

Postări populare de pe acest blog

ALO?

Îmi aduc aminte cu nostalgie de începuturile mele în ale comunicării mobile. Să fi tot fost cândva în anii '90 cand am avut primul telefon mobil. Era un Motorola Microtac.  La acea vreme, un telefon mobil însemna o cărămidă neagră, grea și mare, cu antena extensibila de cca. 30 cm, în care se introducea întreaga cartelă și pe care mai mult îl țineai la încărcat decât să vorbești la el. Devenea deci tot un fel de telefon fix, dar muuuuuuult mai scump. Ei, asta era probabil partea care l-a atras pe tânărul student care eram atunci către acest device/aparat, dorința de a epata, de a arăta lumii ca e cineva prin intermediul bunurilor pe care le posedă. Așa funcționau lucrurile atunci aș spune, dar știm de fapt că și acum ele sunt neschimbate. Noroc că acum am înțeles cine sunt eu și mai ales ce va rămâne după.  Ei, dar ce efort financiar era atunci pentru mine să plătesc aparatul, cartela, precum și încărcările lunare ale creditului! Însă, nimic nu se compara cu senzația pe care o...

44

In urma cu 4 ani, imi propuneam unele obiective. Sa vedem ce am realizat meanwhile. Asadar, voiam atunci: 1- sa nu mai fumez, ca bolile vin si singure; Done! 2- sa renunt la tv, ca prosteste, desi, posibil sa fie prea tarziu; Done! 3- sa renunt la FB, telefon, tableta, internet si alte mici vicii pentru ca poti ajunge mai rau decat daca te uiti la televizor, doooh; Partially done! Telefonul încă ma subjuga. Dar, ii arat eu lui! Sper! 4- sa citesc asa cum o faceam in adolescenta, sa mananc din carti, sa traiesc in fiecare personaj, sa traiesc fiecare din acele vieti; Still working on it! 5- sa nu mai stau toata ziua cu curu-n scaun..sau invers :D ;  Irealizabil. Din pacate. Doar daca schimb jobul... 6- sa rad fara sa ma gandesc la ce vor crede ceilalti despre mine si gandurile mele; Done! Asa spun eu, cel putin. 7- sa traiesc zilele bune si sa alung, sa refuz zilele rele; Asta tot nu imi iese... Nu prea ma pot detasa. Asa ca voi accepta faptul ca exista perioade mai...

50

Iată că a venit si momentul ăsta! 50... fifty Cum l-aș descrie?... E.... chiar e... complicat... Cum sună?... Apăsător!  Cum îmi e? Îmi pare rău pentru timpul ce a trecut, repede, al naibii de repede... Și mă uit încrezător înainte. E doar un singur sens pe drumul ăsta, înainte.  Cum ma simt? Pai uite că zvacnesc... a viata si a dor de nemurire, prin venele-mi pulsand frenetic seva dulce-a existenței efemere.. Sunt împăcat...cu tot și toate. Și pentru ca la 40 promiteam un follow-up, ce urma sa fie prezentat la 41 - ce nu a mai fost facut de atunci- al targeturilor propuse, ia hai sa vedem cum stam acum! Targets at 40 1- sa nu mai fumez, ca bolile vin si singure; 2- sa renunt la tv, ca prosteste, desi, posibil sa fie prea tarziu; 3- sa renunt la FB, telefon, tableta, internet si alte mici vicii pentru ca poti ajunge mai rau decat daca te uiti la televizor, doooh; 4- sa citesc asa cum o faceam in adolescenta, sa mananc din carti, sa traiesc in fiecare personaj, sa traiesc fieca...