Resident Evil

Nicio legatura cu filmul. Absolut niciuna. Mai degraba, rupt din realitate….

Will era un tip tanar. La inceput de viata si de cariera. Venea din provincie si avea o urma de bun simt ratacita pe undeva in adancul fiintei lui. Habar n-avea cat de mult urma sa-l schimbe Marele Oras. Habar n-avea ce-i lumea, ce sunt oamenii…..

Era o zi frumoasa de vara si de curand aflase ca urma sa inceapa un nou job. O provocare, gandea el! Avea emotii cand se gandea la prima lui intalnire cu colegii. Se imbracase de dimineata pe fuga, fara sa vada ca se incheiase stramb la nasturii de la camasa. Cravata ii falfaia in vantul diminetii, pe cand urca sacadat, scarile de la serviciu si se indrepta grabit spre noul birou….Portarul zambea inca pe sub mustata. Vazuse nasturii…

Intra in incapere oarecum stingher:

- Buna dimineata ! Eu sunt Will. Noul coleg! Ma bucur sa lucrez cu voi!

- Buna……..fii binevenit!, ii raspunsesera noii colegi. Doua fetze sterse de femei trecute prin multe in viata lor anosta, catranite si suparate pe propria lor existenta, ii raspunsesera aproape indiferente la salut. Pe langa ele, un baiat tanar, care era prea preocupat de ce se intampla in fatza calculatorului lui, nu se sinchisi nici macar sa-si ridice privirea….."mmmm Salut!", abia ingaimase el. Will trase un pic cu ochiul la monitor fara sa-l vada nimeni. Pentru cateva secunde, ramase pur si simplu consternat la vederea unui joc in care o sumedenie de carti erau insiriute fara nicio noima…ahaaaa…Solitaire ! gandi el…Se intorse brusc spre coltul opus al biroului de unde o fatza luminata si prietenoasa ii adresa un sfios si cald „Buna Will...!” Vazu o raza de lumina care oarecum il mai linisti. Simtea cum incepea sa se integreze…cum ii cresteau radacinile in acel loc. Stia ca aici avea sa ramana o buna bucata de timp. Se aseza mai mult stingher la biroul lui. „Eu sunt Smith” se auzi ca prin ceata aceeasi voce blajina. Parca ascunsa dupa un bulgare de lumina, o mana ferma se intinse spre a lui si i-o stranse cu putere.

"Nice to meet you", mai apuca sa spuna…..Si apoi nimic….Haos… gol…crampeie…Ani intregi trecuti pe fast forward.

Will legase o prietenie solida cu Smith. Sau cel putin asa ii placea sa creada. Se intelegeau bine, cateodata parca isi ghiceau gandurile. Will nu avea sa uite niciodata prima cearta cu Smith, o prostie. Totul plecase de la o lucrare ce trebuia realizata urgent. Seful cel mare doar bagase capul pe usa de la birou, tunand un raspicat – O vreau azi pana la 2 ! Si pleca in graba dupa ce aruncase un dosar albastru pe biroul lui Smith. El, parca simtindu-se responsabil, isi lua cea mai mare parte din lucrare. Will isi terminase repede sarcinile ce-i fusesera repartizate, precum si partea lui de lucrare. Se distra pe seama lui Smith, vazand cat de agitat era si cata importanta isi acorda. Vorbea grav si era clar ca era speriat de faptul ca nu va reusi sa termine la timp partea lui de lucrare. Trebuia sa atace.... asa ca ii casuna pe Will. – Daca nu ai treaba, poti sa iesi din birou si sa ii lasi pe ceilalti sa lucreze!!!! Will simtea in tonul vocii ca i se reprosa ceva…ca nu lucrase indeajuns la acel material…ca nu isi luase o parte mai mare, sa il degreveze astfel pe bunul sau prieten. Nu se gandise la asta. Dar simtea ca nu era corect ce i se intampla.

– Eu mi-am facut partea mea, riposta Will.

- Partea ta? Si ce parte ai avut, wooow !!!!
Simth il ironiza.
- Probabil asta e tot ce poti sa faci, continua el.
- Atata poti, atat faci !

Will era blocat, nevenindu-i sa creada ceea ce tocmai auzise din gura bunului camarad. Simtea ceva, ceva ce nu banuise ca se ascundea dupa perdeaua de lumina ce o emana Smith. Simtea ceva ce n-ar fi vrut sa simta….rautatea….raul....the EVIL

- Stii ceva? Esti un prost ! si iesi din birou trantind usa! Avea mintea tulbure de la lovitura proaspat primita.

Nu si-au vorbit timp de 3 luni. Apoi, lucrurile au reintrat pe un fagas normal.

Petreceau mult timp impreuna si era normal sa isi impartasesca si cele mai marunte secrete…. cele mai tainice trairi si tresariri. Sperantele, dar, mai ales dezamagirile. Viata i-a pus deoseori la alte si alte noi incercari. Trecusera insa peste toate, ajutandu-se unul pe celalalt.

Fiecare din cei doi avea tabieturile lui. Ajunsesera sa si le cunoasca si mai ales sa si le respecte. Se intelegeau bine. Will s-a indragostit de sora lui Smith, Grace. Dupa 2 ani s-au casatorit. Au avut o nunta ca-n povesti, organizata, de cine altul daca nu de bunul sau prieten. Dupa inca 3 ani, familia lui Will se marise cu un membru. Era, in sfarsit, soare in viata lui...

Apoi a venit o noapte… acea noapte mohorata de toamna. Tot weekendul plouase mocaneste, o ploaie marunta ce parea ca nu se mai oprea. Pamantul proaspat se naclaise, agatandu-se de pantofii tuturor celor care indrazneau sa se aventureze prin oras. O ploaie care ar fi strapuns prin insistenta ei pana si funerarul vestmant din plumbul lui Bacovia. O ploaie neagra, ce nu mai contenea in noaptea de un albastru indigo. Totul in jurul lui era de un negru vascos cu reflexe de albastru inchis. I se paru ca auzise telefonul  sunand …Intinse o mana sa-l caute prin pat. Nu gasi nimic si adormi la loc. Se trezi inconjurat de flacari, de foc…foc peste tot…valvatai, oameni, tipete, urlete, fetze schimonosite alergând care incotro, implorand ajutorul….In fundal, sirenele masinilor de pompieri…Focul dogorea cu o forta de neimaginat…Simtea caldura cum il secatuieste de orice vlaga….Sirenele se apropiau…Tresari puternic iar apoi se simti ca si cum tocmai iesise din baie. Era ud. Transpirase de la febra asociata racelii capatate dupa plimbarile prin oras facute de unul singur. Ii suna telefonul. Era Grace. Se intorceau de la parinti, de la tara, cu copilul si cu Smith, care era la volan. Avusesera accident. Simtea cum pamantul ii fuge de sub picioare. Se aseza pe un scaun si intreba cu voce stinsa: „Copilul ??? ….Tu…?”

- Suntem ok, putin speriati si cu cateva vanatai. Nu e grav, stai linistit…Doar ca …Smith..

- Ce-i cu el ? Ce a patit ?

- E in coma. Suntem la spital.

Isi trase repede ceva pe el. Nici nu mai incheiase nasturii la camasa. Se arunca in masina si porni in tromba spre spital. Negura noptii se transforma in alb. Totul era de un alb imaculat. Masini albe, usi albe, fetze albe, scaune si mese, halate, oameni…….apoi…lumina…orbitoare.

Printre ochii intredeschisi isi vazu familia. Ii tinu in brate, strans la piept si o lacrima ii scapa..il frigea pe masura ce o simtea prelingandu-se usor pe unul dintre obraji. Pe unul din paturile albe, Smith, legat la niste aparate cum vazuse doar in filme. Se apropie usor de el si ii lua mana intr-a sa. O strangere…firava dar totusi ferma. In spatele fiintei, o palida lumina, o flacara… palpaia usor in bataia sortii…era batalia ei…si avea s-o castige in cele din urma!

Will avea grupa de sange compatibila cu grupa de sange a lui Smith. Intreaga noapte a stat conectat la…inima bunului sau prieten prin intermediul unor furtunase stravezii prin care pompa, pulsand incet si tremurator, seva vietii.

Vestea cazu ca un traznet. Ii trebuia urgent un donator. In urma accidentului, Smith putea ramane imobilizat. Avea nevoie, mai mult decat oricand de prieteni. Will s-a oferit. A urmat o serie de teste. Spre seara, rezultatul a iesit……. Negativ……..Will a plans impreuna cu ai lui. Nu mai aveau ce face. Salvarea a venit insa, in ultima clipa. Un tanar…accident de motocicleta. Parintii lui, doua figuri livide…Nu mai erau oameni…nu mai aveau de ce si pentru ce…semnau acte…erau de acord cu tot…cu tot ce ar fi insemnat ca o parte din copilul lor sa fi continuat sa …traiasca !

La cateva zile dupa operatie, Will putu din nou sa revada in prietenul sau cum zvacnea viata. Faptura-i incepea sa prinda contur…sa se insufleteasca in culorile vietii…sa radieze in jurul lui acea lumina stralucitoare…in curand avea sa fie din nou un bulgare de lumina.

Smith cunoscuse o fata. Will si Grace au acceptat sa le fie nasi. Mai tarziu, in anii ce au urmat au acceptat sa le boteze cei 3 copii. Deseori se intalneau in parc, cu copii. Petreceau concedii impreuna. Legatura dintre ei parea indestructibila. In fiecare zi, se intalneau la serviciu, si nici nu mai stiau nici ei bine cati ani trecusera de cand s-au cunoscut. Anii treceau, viata trecea….pe fast forward.

Dimineata, Will se trezi cu greu…Isi facu repede toaleta, zabovi o vreme in fata televizorului savurandu-si paharul de ceai fierbinte…apoi se indrepta agale spre masina. Dadu drumul la radio si demara spre serviciu. De ceva timp, in departamentul lor aparuse un sef nou. Venea din domeniul privat, era un tanar care le amintea de vremurile bune, era precum un leu care vedea in orice task o provocare la locul de munca. Will zambea mereu cand il intalnea, cu un fel de compasiune.

Seful cel nou le repartizase o lucrare celor doi vechi colegi. Will termina repede partea sa de lucrare. Dupa bunul sau obicei, Smith iarasi se supraincarcase. Era nervos si devenea agitat peste masura cand il vedea pe Will vorbind nonsalant la telefon cu familia. La un moment dat, Will intreba:

- Vrei sa te ajut cu partea ta ?

- De ce? Tu ai terminat-o pe a ta? mima mirarea Smith cu un zambet aproape ranjit....
- Dar.. probabil asta e tot ce poti sa faci, continua el...
- Atata poti, atat faci !

Will surase amar. Mda…O stia de la inceput, desi nu vrusese s-o creada, sau a crezut ca timpul poate schimba…"I knew it. It's RESIDENT...always the same..."...Asa e raul, ramane acolo, deep inside, dar ramane...mereu rezident…Ii parea rau ca nu poti sa scapi de el.….Dar acum insa, nu mai conta...Simti, pentru putin timp, o usoara arsura pe unul dintre obraji....... 

Iesi afara din birou. Isi trase afara camasa din pantaloni, se descheie la nasturi si si-i aranja, incheindu-i apoi la loc cum ar fi trebuit s-o faca de prima data….Se indrepta apoi spre locul special amenajat in curtea institutiei pentru fumat. Aprinse o tigara si trase din ea cu putere. Simtea fumul cum ii inunda plamanii…..Apoi, dintr-o data, o stafulgerare!!!.. o durere ascutita ii brazda tampla dreapta, de parca tot raul i-ar fi explodat acolo …inauntru…....Lumina puternica il inunda, orbindu-l….