A fost mare agitatie zilele astea cu plata contributiilor celor ce castiga din drepturi de autor. I-am simtit pe cei din media revoltati, suparati si nervosi ca li se lua ceva....Trebuie sa recunosc ca pe de o parte acest lucru m-a bucurat, desi cuvantul nu e cel mai potrivit. Poate mai degraba situatia in sine mi-a adus pe fata un fel de zambet ranjit, gen "le-a venit si lor randul, who's next?!" . E adevarat ca au curs rauri de cerneala si s-a incins "sticla" de cat s-a vorbit despre taierea salariilor bugetarilor cu 25%. Dar totusi.........cu toata agitatia produsa, in acea perioada am simtit ca lipsea ceva. Abia acum mi-am dat seama ce era, ce anume lipsea, pentru ca acum, cand a venit randul mediei (printe alte bresle), am realizat ce nu am simtit in acele momente din partea celorlalti: empatie ! Nu, sa nu ma intelegeti gresit, ii inteleg perfect si nu ma mira deloc. E ceva in noi cred, tipic romanesc, de care nu am reusit pana acum sa ne dezbaram. Iar daca asta nu se va schimba, sunt convins ca acei dintre noi care au ceva in cap si sunt si ceva mai curajosi, vor pleca din tara asta, iar restul, o sa ramanem aici sa formam o natie de indivizi cu zambete ranjite incrustate pe niste fete cazute si dezamgite, intrebandu-ne mai mereu: "So...., who's next ?"
Îmi aduc aminte cu nostalgie de începuturile mele în ale comunicării mobile. Să fi tot fost cândva în anii '90 cand am avut primul telefon mobil. Era un Motorola Microtac. La acea vreme, un telefon mobil însemna o cărămidă neagră, grea și mare, cu antena extensibila de cca. 30 cm, în care se introducea întreaga cartelă și pe care mai mult îl țineai la încărcat decât să vorbești la el. Devenea deci tot un fel de telefon fix, dar muuuuuuult mai scump. Ei, asta era probabil partea care l-a atras pe tânărul student care eram atunci către acest device/aparat, dorința de a epata, de a arăta lumii ca e cineva prin intermediul bunurilor pe care le posedă. Așa funcționau lucrurile atunci aș spune, dar știm de fapt că și acum ele sunt neschimbate. Noroc că acum am înțeles cine sunt eu și mai ales ce va rămâne după. Ei, dar ce efort financiar era atunci pentru mine să plătesc aparatul, cartela, precum și încărcările lunare ale creditului! Însă, nimic nu se compara cu senzația pe care o...
Comentarii
Mai bine ai pune mana si ai fi productiv.
Prietene, n-ai inteles chiar nimic din mesajul aflat in spatele cuvintelor postate? N-ai citit ca atunci cand am spus ca a fost vorba de bucurie, am subliniat ca nu e cuvantul potrivit. N-ai citit ca am ales sa exprim prin ranjet ceea ce am simtit?? Tu cand te bucuri, ranjesti ? Da ?
Ei bine, eu sunt bugetar si simt, pe pielea mea, ceva ce unii din domeniul privat nu simt ..inca !
Eu, produc cate un post din cand in cand pe blogul meu ! Eu, printre altele, incerc sa "dau trezirea", dar nu intr-un mod brutal, ca la armata, ci intr-un mod ceva mai discret ! Pacat ca sunt multi aceia care nu inteleg un mesaj atat de simplu ca cel din postul meu, sau mai rau, inteleg fix pe dos.
BTW, se vede ca nu esti jurnalist/reporter, pt ca altfel, teoretic macar, ar fi trebuit sa stii sa te exprimi corect in limba romana ("sa ti minte !").
PS: dar tu ce "produci" ? tu, care esti curajos nevoie mare in postura de Anonim?
Trimiteți un comentariu