Astazi m-am simtit, oarecum….precum un comandant de aeronava, un capitan de echipaj, care, dupa 5 zile de zbor in deriva, reuseste sa aduca cu succes aeronava la sol. Desigur, toti pasagerii, dar si membrii echipajului, au trait cu intensitate momentul si au avut o tresarire, o pornire… in a aplauda aterizarea efectuata in conditii nu tocmai usoare…. Bine, acu’ nu-mi arog eu tot meritul, este cat se poate de clar…..fara echipaj nu ar fi fost posibil acest succes. Ca intr-un mare mecanism, fiecare componenta a contribuit decisiv la sucesul operatiunii. Asadar, cred ca aplauzele erau bine-meritate de intreaga echipa. Dar e cool senzatia sa stii ca tu ai fost…the Captain ! In episodul de mai sus, capitanul nu a mai apucat insa sa ureze tuturor celor de la bord obisnuitul „happy landing !” inainte de a ateriza, insa se dovedeste pentru a mia oara ca faptele fac diferenta si nu vorbele. In perioada urmatoare, vor mai veni si alte furtuni, dar acum pot spune ca am incredere si totodata ...
Most of them think that we are stupid. And if we are not stupid yet, we will soon become as stupid as they think we are, as long as we'll remain deeply sunk in complacence, dreaming and longing in our magic world...