Treceți la conținutul principal

Happy landing !


Astazi m-am simtit, oarecum….precum un comandant de aeronava, un capitan de echipaj, care, dupa 5 zile de zbor in deriva, reuseste sa aduca cu succes aeronava la sol. Desigur, toti pasagerii, dar si membrii echipajului, au trait cu intensitate momentul si au avut o tresarire, o pornire… in a aplauda aterizarea efectuata in conditii nu tocmai usoare….


Bine, acu’ nu-mi arog eu tot meritul, este cat se poate de clar…..fara echipaj nu ar fi fost posibil acest succes. Ca intr-un mare mecanism, fiecare componenta a contribuit decisiv la sucesul operatiunii. Asadar, cred ca aplauzele erau bine-meritate de intreaga echipa. Dar e cool senzatia sa stii ca tu ai fost…the Captain !

In episodul de mai sus, capitanul nu a mai apucat insa sa ureze tuturor celor de la bord obisnuitul „happy landing !” inainte de a ateriza, insa se dovedeste pentru a mia oara ca faptele fac diferenta si nu vorbele.

In perioada urmatoare, vor mai veni si alte furtuni, dar acum pot spune ca am incredere si totodata speranta ca echipajul meu nu mai are nicio retinere si nicio spaima de ce va fi sa fie, datorita in mare parte acestei aterizari reusite. Asa ca eu imi fac datoria de pe acum si le urez: ”Welcome aboard and wish you a pleasant flight !”

Pacat ca mai INTOTDEAUNA, dupa toate cele intamplate, apare cate un bou care sa te ia la intrebari ce cauta aeronava ta pe locul lui din hangar. Si ca o ironie, boul nu a zburat si nici nu va zbura vreodata…………

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

ALO?

Îmi aduc aminte cu nostalgie de începuturile mele în ale comunicării mobile. Să fi tot fost cândva în anii '90 cand am avut primul telefon mobil. Era un Motorola Microtac.  La acea vreme, un telefon mobil însemna o cărămidă neagră, grea și mare, cu antena extensibila de cca. 30 cm, în care se introducea întreaga cartelă și pe care mai mult îl țineai la încărcat decât să vorbești la el. Devenea deci tot un fel de telefon fix, dar muuuuuuult mai scump. Ei, asta era probabil partea care l-a atras pe tânărul student care eram atunci către acest device/aparat, dorința de a epata, de a arăta lumii ca e cineva prin intermediul bunurilor pe care le posedă. Așa funcționau lucrurile atunci aș spune, dar știm de fapt că și acum ele sunt neschimbate. Noroc că acum am înțeles cine sunt eu și mai ales ce va rămâne după.  Ei, dar ce efort financiar era atunci pentru mine să plătesc aparatul, cartela, precum și încărcările lunare ale creditului! Însă, nimic nu se compara cu senzația pe care o...

Lume vs oameni

Pana acum ceva timp, recunosc ca obisnuiam sa împart oamenii in doua mari categorii: prosti si deștepți. Si sincer, această categorisire inca o mai gasesc logică chiar și acum. Dar incorecta. Sau mai degrabă, nerelevanta. Iată că însă ulterior, am inceput sa gandesc mai mult cu inima si mai puțin cu creierul. Si am renuntat la a mai cataloga oamenii. Am ajuns la concluzia ca oamenii sunt oameni si atat. Cu mai multa sau mai putina omenie in ei. Dar pana la urma, toti sunt sau ar trebui sa fie oameni. Insa iată ca mai tot ce se întâmplă împrejurul meu în aceste timpuri nu reușesc sa înțeleg, sa imi explic. Imi pare ca tot mai multi oameni și-au pierdut omenia. Lumea nu mai este omenoasa. Acum contează doar sa fii șiret, sa iti pese numai de tine si ai tai, dar… totuși… cum poti sa fii om, deștept /prost... si sa n-ai pic de omenie in tine? Oamen...

Păturici

Sooooo.... astazi, pentru a cata oara oare???..... am constatat cu neplacere faptul ca slugarnicia, parvenitismul si in general, coloana cu flexibilitate maxima sunt caracteristicile de baza ale multora dintre cei ce-i cunosc, pe unii, poate de prea mult timp. Astazi am aflat cu totii rezultatele unei evaluari mult asteptate, o evaluare ce reflecta in oglinda, perfect, starea infecta in care se afla societatea noastră in acest moment. O evaluare prin care doar unora li s-a dat, in timp ce tuturor celorlalți din afara cercului de "favoriti" , li s-a luat! Nici macar o incercare de a ascunde marsavia, nici macar cateva exceptii care sa infirme regula. Ce hal de socialism! Ce hal de umilire a omului de catre om! Am trăit din plin experienta lui "pentru ca putem".  Si asa e, puteti! Dar nu pentru ca ati fi potenti! Nu, nicidecum. Ci pentru ca beneficiati de ajutorul unora dintre noi. Ati reusit sa va gasiti slugile perfecte. Si da....  de la cei mari nu aveam asteptari ...