A plecat Adrian…Adrian Paunescu…..un om …un mare poet al neamului romanesc! Stiu ca as putea scrie pagini, pagini intregi despre acest om….despre acest creator care a plecat catre un alt Creator…O sa ma rezum la doar cateva cuvinte… Atunci cand pleaca un om ca el, incepi sa intelegi cu adevarat puterea cuvintelor: dragoste, neam, iubire, tara, patriotism, revolta, saracie, bogatie sufleteasca, comuniune, forta si putere, versuri, ofranda, Romania…. Atunci cand pleaca un om ca el, incepi sa crezi ca trebuie undeva sa existe un Dumnezeu, unul care sa ierte pacatele si sa dea un sens pana si Mortii…pentru ca ar fi prea mare pacatul ca totul sa se termine intr-un intuneric adanc, fara simtire, fara suflet…. Atunci cand pleca un om ca el reusim sa intelegem cat e de greu sa gandesti cu capul, sa simti cu sufletul, dar mai presus de toate, sa traiesti din inima….caci ranile inimii dor cel mai tare… Atunci cand el a plecat, am auzit de prea multe ori cred cuvantul „m...
Most of them think that we are stupid. And if we are not stupid yet, we will soon become as stupid as they think we are, as long as we'll remain deeply sunk in complacence, dreaming and longing in our magic world...