MAGIC WORLD OF STUPID PEOPLE

Unii dintre noi poate isi mai aduc aminte de mersul pe stadioane. Nu la meciuri! Nu la concerte ! Nu! Ma refer la mersul pe stadioane inainte de '89. Remember? Cand mergeam incolonati, cu o sila imensa impregnata in noi, sa ne manifestam recunostinta fata de partid si de conducatorul suprem. Ce vremuri triste! Deh, vremuri demult apuse..........as fi spus! Inca incerc sa imi dau seama ce ne facea sa mergem pe stadioane. Ce ne facea sa mergem si sa scandam urale impotriva vointei noastre, simtind in noi de fapt revolta ce razbatea din adancurile fiintei noastre. Ce ne mana? Era FRICA. FRICA de liderul de sindicat, de secretarul de partid, de comitetul UTC....de partid si de acolitii sai. FRICA, sentiment de care am uitat sau am incercat sa uitam dupa '89. Ma bucur ca unii s-au nascut dupa '89. Ma bucur ca n-a trebuit ca ei sa cunoasca acest sentiment al lucrului facut de FRICA. Din pacate, eu, ca si multi altii, am cunoscut cumplitul sentiment. Ne-a secat fiinta...ne...

Sooooo........40. You know what I mean ? 40! Wow! A trecut ceva. Ceva timp de cand am aparut si eu pe lumea asta. A trecut si ceva timp in care am tacut. Nu mult. Oricum, nu mi-a simtit nimeni lipsa, nu? Ca doar sunt atatea lucruri interesante pe FB :p  ! Dar, vine un timp cand nu mai poti tine tot in tine. -Ce-am facut cat am tacut ? -Simplu, am imbatranit! As fi vrut ca raspunsul sa fie altul. Dar, trebuie spus adevarul. Doamne, cat de repede trece timpul asta! Cat de repede, atunci cand lasi viata sa treaca prin tine, in loc ca tu sa treci prin ea. Cum zilnic ne legam de nimicurile noastre ce le vedem uriase, monstruoase, cum de prisos ne pierdem clipele in vartejul framantarilor existentei noastre efemere, cum ne mai fura viata asta zilele atunci cand noi suntem prea preocupati de noi, in loc sa ne intereseze ea. VIATA. Nu de alta, dar pare-se ca doar una avem. Si n-o exploatam indeajuns. Cel putin eu cu sentimentul asta traiesc. Si acum, ca vine momentul de 40, mai abitir...