40

Sooooo........40. You know what I mean ? 40! Wow!
A trecut ceva. Ceva timp de cand am aparut si eu pe lumea asta. A trecut si ceva timp in care am tacut. Nu mult. Oricum, nu mi-a simtit nimeni lipsa, nu? Ca doar sunt atatea lucruri interesante pe FB :p  ! Dar, vine un timp cand nu mai poti tine tot in tine.
-Ce-am facut cat am tacut ?
-Simplu, am imbatranit!
As fi vrut ca raspunsul sa fie altul. Dar, trebuie spus adevarul. Doamne, cat de repede trece timpul asta! Cat de repede, atunci cand lasi viata sa treaca prin tine, in loc ca tu sa treci prin ea.
Cum zilnic ne legam de nimicurile noastre ce le vedem uriase, monstruoase, cum de prisos ne pierdem clipele in vartejul framantarilor existentei noastre efemere, cum ne mai fura viata asta zilele atunci cand noi suntem prea preocupati de noi, in loc sa ne intereseze ea. VIATA. Nu de alta, dar pare-se ca doar una avem. Si n-o exploatam indeajuns. Cel putin eu cu sentimentul asta traiesc. Si acum, ca vine momentul de 40, mai abitir parca am ajuns sa constientizez asta.
Nu-mi fac bilanturi acum. Nu imi plac. E prea devreme zic. Nu trag linie si nici nu adun. Totusi insa, ce-mi doresc? Putine lucruri:
- sa nu mai fumez, ca bolile vin si singure;
- sa renunt la tv, ca prosteste, desi, posibil sa fie prea tarziu;
- sa renunt la FB, telefon, tableta, internet si alte mici vicii pentru ca poti ajunge mai rau decat daca te uiti la televizor, doooh;
- sa citesc asa cum o faceam in adolescenta, sa mananc din carti, sa traiesc in fiecare personaj, sa traiesc fiecare din acele vieti;
- sa nu mai stau toata ziua cu curu-n scaun..sau invers :D ;
- sa rad fara sa ma gandesc la ce vor crede ceilalti despre mine si gandurile mele;
- sa traiesc zilele bune si sa alung, sa refuz zilele rele;
- sa fiu mai bun;
- sa nu ma tem pentru viata mea orice as face, pentru ca oricum, candva, cumva, tot vine si acel moment de care toti fugim;
- sa nu mai injur in trafic, pentru ca nu are rost. Pur si simplu e prea multi, nu le putem face fata decat daca ne mutam....macar in provincie, daca nu si mai bine abroad;
- sa manac curat, deoarece starea de bine vine si din alimentatie;
- sa raman in continuare un copil;
- sa am curajul sa spun semenilor ce simt pentru ei. Parca sunt prea multi cei la care tin si ei habar nu au de lucrul asta; nu trebuie sa-mi impartaseasca simtamintele, dar...macar sa stie!

Nu sunt multe, nu?
Si...par realizabile.
Si....parca nici n-ar fi asa de dificil de pus in practica.
Asa ca o sa incerc. Si la 41, vedem ce-a iesit. Fac un bilant. Unul mic insa.

Si toate punctele de mai sus va doresc sa vi se indeplineasca si voua, celor ce (mai) sunteti apropiati sufletului meu.

Stiu ca n-am revenit in tromba, n-am facut dezvaluiri senzationale, n-am adus cu mine buna dispozitie....dar....am revenit ...aici. In lumea mea. Mica mea lume magica. I'm back! Si am de gand sa scriu. Cand am ceva de spus, nu doar asa sa ma aflu in treaba. Pentru ca unora, chiar daca nu dau like, le place. Pentru ca mie, imi face bine. Si asta-i de ajuns!

Revenind la titlu, 40 e un numar. Se simte ca m-apasa? Asa e ! Un pic.
De ce ma apasa ? Pentru ca e jumatate din 80. Pentru ca e 2/3 din 60. Pentru ca speranta de viata la noi e.....but who cares ? C'mon! Era si o vorba: nu anii din viata, ci viata din ani conteaza.

Asa ca, pana una alta, cantarind viata din ai mei 40, pot sa spun ca per ansamblu pot fi multumit. Sunt convins ca se putea si mai mult si mai bine. Si asta o sa caut de acum incolo. Sa adaug viata. La viata.

Sa fiti sanatosi dragii mei si zambitori !

Inchei cu traditionalul de-acum:

HAPPY BIRTHDAY TO ME !

See you soon!