In lumina ultimelor evenimente ce au avut legatura cu binecunoscuta de-acum sub pseudonimul LCK, am ajuns sa am o revelație in timp ce ascultam sau citeam diversele declarații debitate in presa sau pe Facebook de unii si de altii. Dar mai ales de ala ce consuma numa' seva bietilor strumfi.
A fost ca o iluminare. Sau strafulgerare. In fine, cert e ca m-a lovit direct in lobul occipital drept, apoi informatia a plecat la stangul, s-a mai plimbat ce sa mai plimbat prin capul meu in care, fie vorba intre noi, uneori si vidul se simte ca fiind ceva complex, s-a ciocnit deci pe-acolo de neuroni si ce-o mai fi gasit in cale, cand deodată PAF! Am realizat. Ca eram in intuneric dreaq si noroc mare ca taman pe mine a aterizat enlightmentu'.
Deci, fratziwear, imi spusem... stai ca si eu sunt la fel! Cum ce? Un defaimator, un tradator de asta cum se zice... adeka, un nenorocit care da in gat numa pe baietzi buni care e ei afaceristi sau manageri de instituții si care ne scoate din foame pa noi si care ei vrea sa faca bine, da' uneori mai iese si rau, da' nu e vina lor, asa sa le ajuta Maicutza Domnului si cu sfinții si îngerașii care mai este p'in zona...
Da mai! Auzi na, sunt un defaimator. Eu si nu numai. Si colegii mei sunt la fel. Initial fusesem tradatori. De ce? Da țara, normal! Ia d-aci ca acum am mai cules o medalie. Scrie mare pe ea: de-fai-ma-tor. Ma ce? Ei na, nu mai raspund, ca prea multe intrebari va vin in minte.
De ce sunt eu catalogat asa? De ce as fi? De ce s-ar potrivi si la colegi? Pentru ca asta e meseria noastră. Sa gasim problemele, sa le scoatem la iveala. Iar cei indrituiti cu conducerea anumitor firme/instituții sa ia masurile necesare sa le rezolve, dupa ce le afla de la noi. Ca era bine sa nu fie nevoie de noi, sa fi functionat legea bunului simt, asta e alta poveste si e vorba de alta societate, una utopica.
Ceea ce fac eu cu colegii mei, rezultatele muncii noastre se comunica celor interesați. Si e absolut normal ca cine da banii, sa fie interesat de modul in care acestia sunt gestionati. Nu, nu sunt banii noștri cum greșit afirma cate un dobitoc. Sunt banii lor. Erau ai noștri inainte de a-i da lor. E ca si cum ai spune ca banii din creditul luat de la banca sunt banii tai pentru ca ti-ai platit tu ratele la creditul anterior. Si e foarte important de reținut ca noi niciodata nu afirmam cu certitudine un lucru, in meseria noastră. Nu, noi suntem platiti pentru ca facem o treaba la modul profesionist si se asteapta opinia noastra. Daca lucrurile sunt bune, opinia e buna, daca lucrurile is proaste, opinia așișderea. Nu o fi mare surprinderea sa aflati ca rareori opinia e buna, nu? Nu cred ca va mira, asa cum nu va mira nici lipsa autostrazilor, mizeria (inclusiv umana) din spitale, circul care poarta numele de învățământ si sechelele ce le va lasa acesta in sufletul copiilor noștri... si... ce lista lunga ar putea urma... Dar sa fie clar un lucru, opinia e tot opinie, NU e verdict. Asta facem noi. Doar ca noi activam într-un domeniu unde nimeni n-ar vrea sa ne afle opinia, atat de previzibila e calitatea prestatiei guvernantei in domeniile verificate de noi. Opinia pana la urma și-o da si Nea Costel. Si o stiti cu totii care e. Si totusi pe el nu se supara nimeni, pentru simplu fapt ca profesionalismul lui e oarecum limitat, dar si pentru faptul ca mesajul lui nu ajunge in afara. In schimb, mesajul nostru razbeste in afara. Si e luat de bun de cei interesați, deoarece am reușit sa furnizam incredere in primul rand, am aratat ca suntem profi', am castigat aprecieri si nu in ultimul rand am dovedit ca meritam respect.
Si atunci ajung sa ma intreb de ce sunt tradator. De tara, știu. Culmea, sa fiu numit tradator al tarii asteia pe care am ales sa nu o părăsesc atunci cand am avut nenumărate ocazii, al tarii unde am ales sa construiesc o cariera, sa am o familie, copii, sa imbatranesc si sa mor, nu inainte de a fi contribuit cu ceva la mersul inainte al tarii si al acestui neam. Tradator sa fie cel care nu a suportat hotia, nedreptatea sau imposibilitatea de a misca ceva fara o cunoștință sau macar o atentie (sau ambele)? Cel care a sperat ca meritocratia sa fie promovata incepand cu '89 si acum inca mai spera ca macar copiii sai vor avea parte de un stat drept si corect? Tradator sa fie sau defaimator?
Defaimator pentru ca in mocirla asta generalizata, care a aparut din cauza ingerintei politicului in absolut orice domeniu, are curajul de a-si spune opinia despre cei care fura, ocolesc legea, inseala, castiga in mod ilicit si se așteaptă ca progeniturile lor sa aibe parte de acelasi regim preferențial?
Oare cine draq e tradatorul si defaimatorul de tara in cazul asta, daca nu tu, mai hotule care ne faci de ras peste tot in lumea asta?
DA, tu esti!
Chiar TU!
P. S. Si mai esti si prost!
Comentarii
Trimiteți un comentariu