Treceți la conținutul principal

44

In urma cu 4 ani, imi propuneam unele obiective. Sa vedem ce am realizat meanwhile. Asadar, voiam atunci:
1- sa nu mai fumez, ca bolile vin si singure; Done!
2- sa renunt la tv, ca prosteste, desi, posibil sa fie prea tarziu; Done!
3- sa renunt la FB, telefon, tableta, internet si alte mici vicii pentru ca poti ajunge mai rau decat daca te uiti la televizor, doooh; Partially done! Telefonul încă ma subjuga. Dar, ii arat eu lui! Sper!
4- sa citesc asa cum o faceam in adolescenta, sa mananc din carti, sa traiesc in fiecare personaj, sa traiesc fiecare din acele vieti; Still working on it!
5- sa nu mai stau toata ziua cu curu-n scaun..sau invers :D ;  Irealizabil. Din pacate. Doar daca schimb jobul...
6- sa rad fara sa ma gandesc la ce vor crede ceilalti despre mine si gandurile mele; Done! Asa spun eu, cel putin.
7- sa traiesc zilele bune si sa alung, sa refuz zilele rele; Asta tot nu imi iese... Nu prea ma pot detasa. Asa ca voi accepta faptul ca exista perioade mai bune si mai puțin bune in viata....
8- sa fiu mai bun; Done! Da, chiar simt ca sunt...Don't you?  :)))
9- sa nu ma tem pentru viata mea orice as face, pentru ca oricum, candva, cumva, tot vine si acel moment de care toti fugim; Inca mi-e frica. Ba chiar, mai mult decat atunci la 40. Iar asta din cauza faptului ca stiu ca pe lumea asta un sufletel de copil are nevoie de mine. Alive! Iar eu voi fi acolo... Cat va fi...
10- sa nu mai injur in trafic, pentru ca nu are rost. Pur si simplu e prea multi, nu le putem face fata decat daca ne mutam....macar in provincie, daca nu si mai bine abroad; Nu pot. Sunt coleric. Asta e. Si sunt prea multi nesimtiti. Chiar nu are rost sa tii in tine. Asadar, eliberareeeee!
11- sa manac curat, deoarece starea de bine vine si din alimentatie; Done!
12- sa raman in continuare un copil; Nici nu voi reusi vreodată sa fiu altfel. Iar asta, cred ca e de bine....
13- sa am curajul sa spun semenilor ce simt pentru ei. Parca sunt prea multi cei la care tin si ei habar nu au de lucrul asta; nu trebuie sa-mi impartaseasca simtamintele, dar...macar sa stie! Undone! Nu stiu sa vorbesc. Sunt mut/mutalau, whatever. Asa sunt eu. Dar, poate ca nici nu trebuie sa fiu altfel. Unele lucruri trebuie sa fie simțite si doar atat, fara neapărat a fi spuse!

Concluzionand, 44 vine si aduce ceva bun in viata mea. Si anume, împliniri.
Iar asta ma bucura. Pentru ca anii oricum trec. Poate ca in cazul meu, vor urma si alte realizari. Stiu ca încerc sa fac tot ceea ce depinde de mine, ca, spre final, sa devin cea mai buna versiune... a mea!

P. S. Desi nu se vede, am multi oameni apropiați sufletului meu. Eu ii stiu. Iar ei se stiu. Va imbratisez, sincer, cu bucurie ca ne-am cunoscut!

O sa revin la 45, cu multe noutăți. Stay tooned!
Si inchei cu clasicul:
Happy Birthday to me :))  !!!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

ALO?

Îmi aduc aminte cu nostalgie de începuturile mele în ale comunicării mobile. Să fi tot fost cândva în anii '90 cand am avut primul telefon mobil. Era un Motorola Microtac.  La acea vreme, un telefon mobil însemna o cărămidă neagră, grea și mare, cu antena extensibila de cca. 30 cm, în care se introducea întreaga cartelă și pe care mai mult îl țineai la încărcat decât să vorbești la el. Devenea deci tot un fel de telefon fix, dar muuuuuuult mai scump. Ei, asta era probabil partea care l-a atras pe tânărul student care eram atunci către acest device/aparat, dorința de a epata, de a arăta lumii ca e cineva prin intermediul bunurilor pe care le posedă. Așa funcționau lucrurile atunci aș spune, dar știm de fapt că și acum ele sunt neschimbate. Noroc că acum am înțeles cine sunt eu și mai ales ce va rămâne după.  Ei, dar ce efort financiar era atunci pentru mine să plătesc aparatul, cartela, precum și încărcările lunare ale creditului! Însă, nimic nu se compara cu senzația pe care o...

Lume vs oameni

Pana acum ceva timp, recunosc ca obisnuiam sa împart oamenii in doua mari categorii: prosti si deștepți. Si sincer, această categorisire inca o mai gasesc logică chiar și acum. Dar incorecta. Sau mai degrabă, nerelevanta. Iată că însă ulterior, am inceput sa gandesc mai mult cu inima si mai puțin cu creierul. Si am renuntat la a mai cataloga oamenii. Am ajuns la concluzia ca oamenii sunt oameni si atat. Cu mai multa sau mai putina omenie in ei. Dar pana la urma, toti sunt sau ar trebui sa fie oameni. Insa iată ca mai tot ce se întâmplă împrejurul meu în aceste timpuri nu reușesc sa înțeleg, sa imi explic. Imi pare ca tot mai multi oameni și-au pierdut omenia. Lumea nu mai este omenoasa. Acum contează doar sa fii șiret, sa iti pese numai de tine si ai tai, dar… totuși… cum poti sa fii om, deștept /prost... si sa n-ai pic de omenie in tine? Oamen...

Păturici

Sooooo.... astazi, pentru a cata oara oare???..... am constatat cu neplacere faptul ca slugarnicia, parvenitismul si in general, coloana cu flexibilitate maxima sunt caracteristicile de baza ale multora dintre cei ce-i cunosc, pe unii, poate de prea mult timp. Astazi am aflat cu totii rezultatele unei evaluari mult asteptate, o evaluare ce reflecta in oglinda, perfect, starea infecta in care se afla societatea noastră in acest moment. O evaluare prin care doar unora li s-a dat, in timp ce tuturor celorlalți din afara cercului de "favoriti" , li s-a luat! Nici macar o incercare de a ascunde marsavia, nici macar cateva exceptii care sa infirme regula. Ce hal de socialism! Ce hal de umilire a omului de catre om! Am trăit din plin experienta lui "pentru ca putem".  Si asa e, puteti! Dar nu pentru ca ati fi potenti! Nu, nicidecum. Ci pentru ca beneficiati de ajutorul unora dintre noi. Ati reusit sa va gasiti slugile perfecte. Si da....  de la cei mari nu aveam asteptari ...