Pana acum ceva timp, recunosc ca obisnuiam sa împart oamenii in doua mari categorii: prosti si deștepți. Si sincer, această categorisire inca o mai gasesc logică chiar și acum. Dar incorecta. Sau mai degrabă, nerelevanta. Iată că însă ulterior, am inceput sa gandesc mai mult cu inima si mai puțin cu creierul. Si am renuntat la a mai cataloga oamenii. Am ajuns la concluzia ca oamenii sunt oameni si atat. Cu mai multa sau mai putina omenie in ei. Dar pana la urma, toti sunt sau ar trebui sa fie oameni.
Insa iată ca mai tot ce se întâmplă împrejurul meu în aceste timpuri nu reușesc sa înțeleg, sa imi explic.
Imi pare ca tot mai multi oameni și-au pierdut omenia. Lumea nu mai este omenoasa. Acum contează doar sa fii șiret, sa iti pese numai de tine si ai tai, dar… totuși… cum poti sa fii om, deștept /prost... si sa n-ai pic de omenie in tine?
Oamenii par ca au uitat de noțiuni elementare precum cinstea, integritatea, onoarea, curajul. Cum e posibil? Cum se poate sa fii animat într-o întreagă viata de om doar de interese materiale iar tot ce contează să fie banii, burta plina si toate placerile satisfacute?
Si cum rămâne cu sufletul, spiritul? Omenia din noi? Sfintenia cu care ne nastem si care pare-se e singura care dainueste după ce carcasa putrezește?
Nu va ganditi voi oare, oameni, ca sunteti trecatori? Nu vi se rupe inima ca dupa voi nu vor ramane decât asa zise realizări materiale ? Nu realizati ca voi, cei care pierdeti omenia, atunci cand veti muri, muriți cu adevarat pentru totdeauna? Caci chiar dacă exista rai sau iad, doar spiritul va ajunge acolo și nu materia. Iar daca in aceasta viata tu ca om pierzi orice legatura cu spiritul, apoi ii clar ca la sfârșitul călătoriei va ramane din tine doar materia. Iar materia se va risipi, se va dezintegra, lasand locul unor alte noi și noi materii. Veșnic este doar spiritul. Hopefully ;)
Nu e posibil dragi oameni sa fi devenit cu mult inferiori regnului animal. Oricat am fi de prosti sau de deștepți, ramanem oameni daca reușim sa aplicam regulile și principiile moralei. In tot si in toate.
Pentru ca e o lipsa majora de moralitate in toate domeniile de manifestare a vietii sociale. Dar parca cel mai cumplit, aceasta lipsa se resimte in timpurile noastre. Poate ca multe lucruri /fapte sunt legale. Sunt aproape sigur insa ca multe dintre acestea sunt la limita legii. Și cu toții vedem și ne mulțumim să observăm cum mai toate sunt lipsite de orice urma de morala.
Cum e posibil sa fim cei mai inversunati dusmani ai pedofiliei, dar sa toleram ucigasii de copii, admițând ca o scoala sa functioneze fara avizele necesare? Cum e posibil sa recunoaștem mai toti ca la lucrările de constructii se fura cel mai mult, cand una din construcții ar putea fi spitalul ce la un moment dat se va prabusi peste parintele nostru ? Cum e posibil sa acceptam printre noi existenta unor indivizi care in fapt, oricând, aceștia se pot transforma in criminalii părinților, dar mai ales ai urmasilor sau urmasilor urmasilor nostri?
Sunt multe întrebări la care probabil multi dintre noi ar pleca privirea dacă aceastea le-ar fi adresate în mod direct.
Mulți dintre noi, mult prea mulți..am uitat sa fim oameni. În schimb, am devenit o mare masă amorfa în care ne complacem deoarece ni se pare că nu ne vede nimeni. Nu ne mai vedem ca fiind indivizi, nu ne mai asumam identitatea de sine, suntem doar un amestec de personaje, fiecare jucându-si propriul rol pe scena vieții, iar întreaga distribuție formează lumea. Acea zicere a noastră Lume multă, oameni putini poartă în ea un mare și trist adevăr. Pentru că poți să fii prost, poți să fii deștept, dar dacă nu ești om de omenie, degeaba ai trăit pe acest pământ. Pentru ca în urma ta nu va rămâne NIMIC.
Comentarii
Trimiteți un comentariu